De multe ori ma cert cu cuvintele si mai de fiecare data, treaba asta se termina cu ele luandu-si talpasita si plecand in lumea lor. Iar eu raman in lumea mea, muta de bucurie, de uimire sau tristete, doar cu niste onomatopee fidele si bineinteles cu gandurile zburdand.

Nu stiu unde ratacesc ele, cuvintele… dar se intorc cu intelesurile lor cu tot si se aseaza la vorba si intrecere cu gandurile: gandurile vs cuvintele cu intelesurile lor. Cand sa imi dau seama cine castiga, se intampla o chestie interesanta: apar metaforele si atunci, tine-te bine ca nu mai stii care pe care da gata! Si e armonie pana data viitoare…

Sandu Sfoiag s-a insurat cu Gligorina.
Sta in casa ei, ca el nu-si facuse, daca tot avea ea.
Intr-o dimineata ea pleca la Balcesti.
- Scoala, ma!
- Pai, de ce sa ma scol, fa, la miezul noptii, ca eu nu
Merg la Balcesti.
- Du-te pe la tac-tu-n deal.
- Pai, ce sa caut eu pe la tata, acuma pana-n ziua?
Nu l-am vazut ieri?
- Pai, sa-ncui usa, ca nu te las eu singur in casa mea.

Acum eu as fi plecat, dar imi spalase camasa,
Ca n-aveam decat una si-mi daduse un combilizon de-al ei.
Cum sa ma duc eu asa la tata? Camasa era uda.
Ea-mi da zor sa ma scol. Daca-am vazut, m-am sculat,
Mi-am strans bine haina la gat, am prins-o cu un cui
Si-am luat camasa uda, chitita, s-o usuc acolo.
Cand ma vede tata: “Pai, ce e, ba, cu tine?”
- Pai ea pleca la Balcesti sa targuie.
- Si daca pleca, ce?
- Pai, ma dete afara si-ncuie usa pana se-ntoarce.
- Fire-al pacatelor cu muierea ta! asa o duci tu acolo?
Sa nu te mai prind ca-i mai calci pragul.

Dimineata am pus camasa la soare, s-a uscat,
Ea a venit dupa combilizon, dar nu i l-am mai dat.

STEPHEN SONDHEIM – Not While I’m Around

Un omulet care mergea agale pe trotuar se opreste langa ‘nea Cais care isi vopsea gardul si-l intreaba:
- ‘nea Cais, cat e ceasul?
- Azi vopsesc o scandura, maine alta si uite asa, in cateva zile, termin tot gardul.
- Eu te-am intrebat cat e ceasul…
- Ei, nepotilor le-a placut sa fie verde.
Vede omuletul nostru ca nu are cu cine discuta, se uita pe strada dupa cineva, poate-poate da de-un unu’ sa-i spuna cat e ceasul. Deodata, apare un om calare si ii face semn sa se opreasca:
- Dom’le uite, l-am intrebat pe ‘nea Cais, care isi vopseste gardul, cat e ceasul si mi-a raspuns de gardul lui da’ eu tot nu am aflat cat e ceasul. Deci, poti sa-mi spui dumneata cat e ceasul?

Iar omul calare ii raspunde:
- Domnule, daca dumneata spui ca asta e calul dumitale, atunci eu ma duc pe jos acasa.

***

Doi stau de vorba:
- Auzi, ma, ce e ala sah?
- Ba, sahu’ e piesele alea care le bagam noi în punga cand jucam table.

Dupa doua zile de caldura si emisiuni numai cu politicieni care voteaza-nu voteaza, ma gandesc ca in spiritul media, trebuie sa se transmita in direct si meciurile de la CM din Africa de Sud. Ma intreb insa, cine se mai uita si la comentariile de dupa meciuri, cand mai tot poporul e stresat de procentul 25% si mai stie ca Romania nu s-a calificat?

Parca vad o familie topita de caldura la inceputul/mijlocul/sfarsitul transmisiei:

Ea: Hai mai, ce te uiti la asta… da sa vedem daca au votat astia motiunea/ daca a inceput telenovela/ pe cine a mai invitat cutarescu in emisiune.

sau

Ea: Draga, ce-i cu bazaitul asta? S-a stricat televizorul?
El: Nu draga, e de la vuvuzele.
Ea: Ahhh…
Si dupa o pauza:
Tot Ea: Mai schimba ca ma doare capul.

sau

Ea: La ce te uiti? Nu te duci sa aduci niste apa din frigider?
El: La campionatul mondial de fotbal.
Ea: Iar?
El: Da, din Africa de Sud.
Ea: Tocmai acolo?
El: Da draga si poti sa-ti inchipui ca acolo e iarna acum?
Ea: Da? Da’ ia spune, cati bani ai primit azi?

sau

Ea: Ce faci? Iar fotbal? Hai, da de aici ca ma doare capul.

sau

Ea: Cine joaca?
El: Germania
Ea: …si cu cine?
El: Nu stiu, abia a inceput.
Ea: Romania cand joaca?
El: Nu joaca.
Ea: Da’ parca juca…

sau

scenariile pot continua…

Cam asa ma gandesc eu.

* soundtrack pentru mai multe seriale printre care si House M.D., Prison Break, Garden State si generic pentru emisiunea Buna ca viata

NICU ALIFANTIS & ZAN – Cantic de Sirminita

In varsta, cu parul carunt, fata neteda si senina, cu cateva riduri ici-colo, isi pune lupa lui de ceasonicar la ochi, se uita la ceas si spune:

- Uitati-va la mine, nu stiu cand a trecut viata asta a mea: serviciu, casa, serviciu, casa, copii, serviciu si somn, ca trebuie si sa dormi… Toate astea ocupa 99,99% din tot timpul tau si mai ramane cel mult o ora de fericire pe zi. Nu merita sa lasi grijile sau tristetile sa-ti fure si ora aia de fericire!

Doi bureti
Erau baieti
Si-si vorbeau de la burete
La burete cu “baiete”.

Cand stateau la vreo agapa,
Mancau sare si beau apa,
Acolo pe fund de mare:
Aici apa, aici sare.

La sare se-ntelegeau
Dar la apa se-mbranceau…

Iar acuma, pe dulap,
Nu se cearta, nu se bat,
Sarea e-n bucatarie,
Apa-n aer, cine stie.