Monthly Archives: February 2005

Idee pentru decorat…

…care nu poate veni decat de la un om istet. Comanda insa… nu se stie de la cine vine :)

carti.jpg

*asta e tot din capitolul: ‘Ce mai gasesc unii pe net’

Scufita rosie, analiza psihologica

Date: Scufita Rosie este fetita cuminte.
Analiza: Din start ne dam seama ca este vorba despre o minora de care copiii, in rautatea lor, si-au batut joc cu aceasta porecla, probabil din cauza unei caciulite rosii crosetate de mamica ei, pe care fetita o poarta des din cauza unei sensibilitati fizice la frig in regiunea craniului.
Concluzie: Asadar avem de-a face cu o bolnava marginalizata si descurajata de societatea din jurul ei.

Date: Scufita merge zi de zi cu cosuletul cu mancare la bunicuta care locuieste in padure.
Analiza: Nici o bunica normala nu locuieste in padure. Singura explicatie este ca aceasta bunica a primit in urma retrocedarilor cateva hectare de teren impadurit. Este stiut ca taranii nu se gandesc mult ca sa prade padurea de lemne, mai ales inainte de venirea iernii.
Concluzie: Asadar aceasta bunica este o scorpie zgarcita care si-a facut casa in padure (oare nu tot din lemn taiat fara aprobare de la Ocolul Silvic?) si sta acolo ca sa-si pazeasca avutul. Teoria ca este vorba de o baba ticaloasa se verifica prin faptul ca in loc sa plateasca un serviciu de livrare la domiciliu a hranei, a silit-o pe nepoata ei (o fiinta neajutorata si bolnava) sa faca zilnic naveta din oras in padure, fara sa-i pese de pericolele la care o expune pe biata fata.

Date: Scufita Rosie se intalneste cu lupul care o descoase in privinta drumului ei.
Analiza: Deja intram intr-o zona a fanteziei bolnave. Unu la mana, in Romania lupi mai sunt tare putini; doi la mana, se feresc de om ca de dracu iar trei la mana nu vorbesc si chiar de ar face-o, ar intreba de cel mai apropiat braconier sau cadavru bun de rontait.
Concluzie: Singura explicatie este ca Scufita Rosie s-a uitat atat de mult la Animal Planet incat cunoaste obiceiurile lupilor si le poate intelege scheunaturile.

Date: Lupul o ia inaintea Scufitei care se opreste la cules de flori, isi preface vocea, intra la bunica, si o inghite.
Analiza: Nu mai stam sa analizam faptul ca multe flori prin padure nu-s, numai in luminis. Dar trebuie spus ca nu e frumos sa inveti copiii ca e in regula ca atunci cand ai o treaba de facut, sa te opresti la cules flori fara sa stii daca nu-s cumva specii protejate si in consecinta, pe cale de disparitie. Lupul, in schimb, pare un personaj menit sa fie bataia de joc a creatorilor de basme. Daca citim si “Cei 3 purcelusi” sau “Capra cu 3 iezi” observam un model bine definit. Lupul este un individ manat de dorinta perpetua de a navali in casele oamenilor. Foloseste toate tertipurile: imita voci si daca nu-i iese, vadit frustrat, face casa praf.
Concluzie: Lupul este comis-voiajorul actual. Bunica musca momeala si-i da drumul. Iata cum este prezentata imaginea unei persoane in varsta: o senila care nu stie sa faca deosebirea intre un urlet de lup si glasul propriei nepoate. Cu aceasta imagine vor ramane copiii nostri.

Date: Lupul se imbraca cu hainele bunicii, se pune in pat unde il gaseste Scufita Rosie. O ademeneste prin vorbe sirete sa se apropie si o inghite si pe ea.
Analiza: Asta intrece orice rusine. Sa-l dea pe lup drept travestit, ei asta inca nu am mai auzit. Ce fel de minte bolnava poate spune la copii asa porcarii? Iar dialogul purtat cu Scufita e plin de aluzii sexuale: toate la lup sunt mari, urechile, labele, dintii, si mai ce?! Iar el raspunde invariabil cu minciuni menite sa o aduca pe Scufita in pat langa el.
Concluzie: De aici deducem, corupere de minori si perversiuni sexuale!

Date: Apare vanatorul care impusca lupul si le elibereaza pe Scufita Rosie si bunica.
Analiza: Ce cauta vanatorul in casa bunicii? Doar daca n-a venit cu gand ascuns. Apoi ce cauta la vanatoare de lupi pe proprietate privata? Din doua, una: sau e un braconier nenorocit sau e un stab mare de la Bucuresti care plateste sume imense doar pentru satisfacerea nevoilor sale sadice. In oricare dintre variante, ar trebui sa fie infierat de creatorul basmului si nicidecum glorificat pentru fapta sa mareata.
Concluzie: Finalul povestii este sinistru: lupul zbatandu-se in ghearele mortii (si ne mai intrebam de ce avem copii dereglati din toate punctele de vedere) “elibereaza” cele doua femei. Adica, avem oroarea sa asistam la aparitia a doua fapturi partial digerate care se pare ca nu au murit ci, cu nonsalanta isi reiau firul vietii.

In loc de recomandari :)
Asemenea inchipuiri a unei minti bolnave se servesc zilnic copiilor intre 2 si 7 ani Nici nu mai vorbesc despre marea oroare a literaturii mondiale: “Alba ca Zapada” – auzi “Alba” si ea traieste in padure cu 7 barbati!!!

Povestea unei furnici

In fiecare zi, devreme de tot, venea la serviciu Furnica cea harnica, productiva si bucuroasa de munca ei. Acolo isi petrecea ea zilele, muncind cu sarg si fredonand un cantecel. Era harnica, productiva si bucuroasa de ce facea dar, vai, nu o superviza nimeni.

Bondarul, presedinte si director general, a considerat ca asa un se mai poate si a creat un post de supervizor, pe care a angajat un Gandac cu multa experienta. Prima grija a Gandacului a fost aceea de a standardiza ora de sosire si de plecare de la munca, si a elaborat si niste rapoarte minunate pe aceasta tema.

Curand s-a vazut ca era nevoie si de o secretara care sa pregateasca rapoartele, si ca urmare au angajat o Paianjenitza, care a organizat o arhiva si s-a ocupat si de telefoane.

Si in tot acest timp, Furnica era harnica, productiva si se bucura de munca ei. Muncea si iar muncea. Si din cand in cand fredona o melodie.

Bondarul, presedinte si director general, era incantat de rapoartele Gandacului supervizor, ba chiar i-a mai cerut si niste tabele comparative si grafice, indicatori de gestiune si analize ale tendintelor de viitor.

Asa ca a fost nevoie sa angajeze si o Musca, pe functia de ajutor de supervizor si a trebuit sa-i cumpere si un laptop cu imprimanta in culori.

Curand Furnica harnica, productiva si bucuroasa de munca ei, a incetat sa mai fredoneze o melodie, si a inceput sa se vaiete ca pierde vremea cu hartoagele pe care o puneau sa le completeze, in loc s-o lase sa lucreze.

Si atunci, Bondarul, presedinte si director general, a hotarat ca e momentul sa ia masuri: s-a creat postul de administrator general al departamentului in care lucra Furnica harnica, productiva si bucuroasa de munca ei.

Aceasta responsabilitate a fost incredintata Lacustei care, ca prima masura a pus mocheta bej in biroul sau si a cerut sa i se cumpere un fotoliu special. Noul administrator general ‘e clar’, a avut apoi nevoie de o masina, de un laptop ba chiar si de o retea intranet pentru comunicarea cu subalternii.

Tot noul administrator general a mai avut nevoie si de o asistenta personala si a adus-o pe Broasca, cea care-i fusese secretara la precedentul loc de munca. Aceasta urma sa-l ajute la elaborarea planului strategic si a bugetului pentru departamentul in care muncea Furnica harnica, productiva si bucuroasa de munca ei.

Furnica nu prea mai canta, si pe zi ce trece devenea tot mai agitata si mai nervoasa.

‘Va trebui sa selectionam o societate de consultanta care sa ne elaboreze un studiu cu privire la mediul de lucru in societatea noastra’, propuse Lacusta. Iar societatea aleasa, contra unei sume consistente, se puse pe studiu, anuntand ca are nevoie de cateva luni de lucru.

Dar intre timp, Bondarul presedinte si director general, reanalizand cifrele, ajunse la concluzia ca departamentul in care lucra furnica harnica, productiva, si ceva mai putin bucuroasa de munca ei, nu mai aducea acelasi profit ridicat ca pana acum. Si l-a contactat pe Bufnitza, renumitul consultant in afaceri, ca sa-i ceara un diagnostic al situatziei.

Domnul Bufnita s-a invartit trei luni prin birourile societatii si a elaborat un raport sofisticat, in mai multe volume, in valoare de cateva zeci de mii de euro, care se incheia cu concluzia: ‘Sunt prea multi salariati in acest departament. Trebuie efectuate concedieri’.

Asa ca Bondarul, presedinte si director general, a trebuit sa urmeze sfatul consultantului care-l costase cateva zeci de mii de euro, si sa o concedieze pe Furnica harnica, productiva si furioasa, care pe vremuri era harnica, productiva si bucuroasa de munca ei.

Morala:
Sa nu cumva sa-ti treaca prin minte sa fii o Furnica harnica, productiva si bucuroasa de munca ei! Este mult mai oportun sa fii sau o Lacusta sau un Gandac, inutil si incompetent. Incompetentii nu au nevoie de supervizori, asta o stie toata lumea. Pe ei nu-i streseaza nimeni !

Daca, totusi, nu te poti impiedica sa fii harnic si productiv, sa nu cumva sa arati ca esti bucuros de munca ta. Asta n-au sa ti-o ierte niciodata! Inventeaza din cand in cand ca ti s-a intamplat o nenorocire. Fa pe victima ! Fa in asa fel incat sa nu le fie ciuda ca te bucuri de ce faci!

Iar daca, in ciuda acestor sfaturi, te incapatzanezi sa fii o Furnica harnica, productiva si bucuroasa de munca ei, apuca-te de o activitate independenta, cel putin asa nu vor trai pe spinarea ta toti Bondarii, Gandacii, Paienjenii, Mustele, Lacustele, Broastele si Bufnitzele.

Andrei Plesu – Spiritul dilematic in expansiune (fragment)

Romanul e hartuit, clipa de clipa, de optiuni imposibile: sa stea? (e rau), sa plece? (nici vestul nu mai e ce-a fost).

Sa reconsidere nostalgic comunismul? (nici chiar asa, n-am murit degeaba) sau sa construiasca capitalismul? (nu e, totusi, ce-am crezut, are racile).

Sa petreaca sarbatorile la Sinaia? (e scump) sau in Tunis? (n-au zapada).

Sa se uite la televizor? (e enervant) sau sa-l inchida? (ca sa faca ce?).

Sa lucreze la stat? (e salariu mic) sau la particular? (e nesigur).

Sa voteze cu Nastase? (e arogant si pesedist) sau cu Stolojan? (n-are farmec si e fesenist).

Sa o prefere pe Andreea Marin? (prea face pe fetita) sau pe Mihaela Radulescu? (prea face pe desteapta).

Sa se dea cu paltinisenii? (sint cam reactionari) sau cu postmodernii (prea sint progresisti).

Sa incurajeze CNSAS-ul? (ne baga-n ceata pe banii nostri) sau sa-l infiereze? (face si el ce poate!).

Sa intre in politica? (e murdara) sau sa stea deoparte? (daca nu noi, atunci cine?).

Sa faca studii superioare? (cere munca) sau sa invete o meserie? (cere munca).

Sa fie de partea americanilor? (Bush e rau si prost) sau de partea lui Saddam? (Saddam e rau. Altfel nu-i prost). Sau de partea Uniunii Europene? (e rea, ne tot amina).

Sa se insoare? (cu ce sa tii o familie?) sau sa ramina burlac? (cu ce sa tii o amanta?).

Sa fie contra manelelor? (cu ce drept?) sau pentru? (sint toxice).

Sa voteze Constitutia? (ne manipuleaza guvernul) sau sa n-o voteze? (ne cearta Europa).

Sa fie de stinga? (esti luat de comunist) sau de dreapta? (esti luat de fascist).

Sa manince la McDonald’s? (e mai buna pirjoala) sau la “Burebista”? (n-au pepsi albastru).

Sa fie vesel? (in mizeria asta?) sau trist (dupa ce am intrat in NATO?).

Lista dilemelor cotidiene e nesfirsita.

Yellow?!

Three men, an Italian, a Spanish and a French are applying for a job in Council of EU. Before the interview, they are advised that they will have to compose a sentence based on these three words: “green”, “pink” and “yellow”.

The Italian starts: “I wake up in the morning. I see the yellow sun. I see the green grass and I think to myself: “I hope it will be a pink day.”
Then the Spanish gentleman: “I wake up in the morning, I eat a yellow banana, a green pepper and in the evening I watch the pink panther on TV.”
And finally the French: “I wake up in ze morning, I hear ze phone “green…green…”, pink up the phone and I say “Yellow?”

Fragment din Micul Print de Antoine Saint Exupery

Atunci aparu vulpea.

– Buna ziua, zise vulpea.
– Buna ziua, raspunse politicos micul print, care se intoarse, dar nu vazu nimic.

– Sunt aici, zise vocea, sub pom, sub mar.
– Cine esti tu? zise micul print. Esti foarte draguta…
– Sunt o vulpe, zise vulpea.
– Vino sa te joci cu mine, ii propuse micul print. Sunt asa de trist…
– Nu pot sa ma joc cu tine, zise vulpea. Nu sunt domesticita.
– Ah! Pardon, zise micul print.

Dar dupa ce se gindi, adauga:

– Ce inseamna “domesticit”?
– Tu nu esti de pe aici, spuse vulpea, ce cauti tu?
– Caut oamenii, spuse micul print. Ce inseamna “a domestici”?
– Oamenii, spuse vulpea, au pusti si vineaza. E foarte neplacut. Dar cresc si pui de gaina. asta e singurul lor interes. Tu cauti pui?

– Nu, spuse micul print. Eu caut prieteni. Ce inseamna “a domestici”?
– E un lucru uitat de mult, spuse vulpea. inseamna “a crea legaturi…”
– A crea legaturi?
– Bineinteles, spuse vulpea. Tu nu esti deocamdata pentru mine decit un baietel care se aseamana perfect cu oricare altul dintr-o suta de mii de baietei. si eu nu am nevoie de tine. si nici tu nu ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decit o vulpe ca o suta de mii altele. Dar daca tu ma domesticesti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi pentru mine unic in lume. Eu voi fi pentru tine unica pe lume…
– Incep sa inteleg, zise micul print. Este o floare… cred ca ea m-a domesticit.
– E posibil, spuse vulpea. Pe Pamint se intimpla tot felul de lucruri…
– Oh! Asta nu e pe Pamint, spuse Micul print. Vulpea paru foarte intrigata:
– Pe o alta planeta?
– Da.
– Exista vinatori pe planeta aceea?
– Nu.
– Suna interesant. Dar pui?
– Nu.
– Nimic nu este perfect, suspina vulpea. Dar reveni la ideea sa:

– Viata mea e monotona. Eu vinez pui, oamenii ma vineaza pe mine. Toti puii se aseamana si toti oamenii sunt la fel. Deci ma cam plictisesc. Dar daca tu ma domesticesti, viata mea va fi cu totul alta, luminoasa. As cunoaste un zgomot de pas care va fi diferit de celelalte. Ceilalti pasi ma fac sa intru sub pamint. Al tau ma va chema afara, ca o muzica. si inca ceva! Priveste, vezi acolo cimpurile cu griu? Eu nu maninc piine. Griul este inutil pentru mine. Cimpurile de griu nu inseamna nimic pentru mine. si asta e trist! Dar tu ai parul blond, aurit. Atunci cind tu ma vei fi domesticit va fi minunat. Griul, care este auriu, imi va aminti de tine. si imi va placea zgomotul vintului prin griu…

Vulpea tacu si il privi indelung pe micul print:

– Te rog… domesticeste-ma! spuse ea.
– As vrea mult, raspunse micul print, dar nu am prea mult timp. Am de gasit prieteni si multe lucruri de cunoscut.
– Nu cunosti decit lucrurile pe care le domesticesti, spuse vulpea. Oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic. Ei cumpara de la negustori lucruri facute de-a gata. Dar cum nu exista negustori care sa vinda prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Daca vrei un prieten, domesticeste-ma.
– Ce trebuie facut? spuse micul print.
– Trebuie sa fii foarte rabdator, raspunse vulpea. Te vei aseza mai intii ceva mai departe de mine, cam asa, in iarba. Te voi privi cu coada ochiului si tu nu vei zice nimic. Vorbirea e izvor de neintelegeri. Dar in fiecare zi te vei putea aseza ceva mai aproape…
– A doua zi micul print reveni.

– Ar fi fost mai bine sa fi revenit la aceeasi ora, spuse vulpea. Daca vii, de exemplu, la ora patru dupa-amiaza, voi incepe sa fiu fericita de la ora trei chiar. Cu cit timpul va trece, cu atit voi fi mai fericita. La ora patru voi fi agitata si nelinistita; voi descoperi fericirea! Dar daca vii fara nici o socoteala, nu voi sti la ce ora sa imi pregatesc inima… trebuie ritualuri.
– Ce este un ritual? zise micul print.
– E ceva cu totul uitat, spuse vulpea. Este ceva care face ca o zi sa fie diferita de alte zile, o ora de alte ore. Exista un ritual, spre exemplu, la vinatorii mei. Ei danseaza joia cu fetele din sat. Atunci joia este o zi minunata! Ma duc sa ma plimb pina in vii. Daca vinatorii ar dansa nu se stie cind, zilele ar fi toate la fel si eu nu as avea deloc vacanta.

Astfel, micul print o domestici pe vulpe. Dar o data si o data, ora plecarii fu aproape:

– Ah! facu vulpea… voi plinge.
– E vina ta, zise micul print, eu nu ti-as fi dorit raul, dar tu ai vrut sa te domesticesc…
– Bineinteles, spuse vulpea.
– Dar tu o sa plingi! zise micul print.
– Bineinteles, raspunse vulpea.
– Atunci nu cistigi nimic din asta!
– Ba cistig, zise vulpea, gindeste-te la culoarea griului.

Apoi adauga:

– Mergi sa revezi trandafirii. Vei intelege ca al tau este unic pe lume. Vei reveni sa imi spui adio, iar eu iti voi face cadou un secret.

Micul print pleca sa revada trandafirii.

– Voi nu sunteti deloc la fel ca trandafirul meu, voi nu reprezentati nimic pentru mine, spuse el. Nimeni nu v-a domesticit si nici voi nu ati domesticit pe nimeni. Voi sunteti precum era vulpea mea. Nu era decit o vulpe ca oricare alta dintr-o suta de mii. Dar eu mi-am facut-o prietena si acum este unica in lume.

Trandafirii erau stinjeniti.

– Voi sunteti frumosi, dar sunteti goi de intelesuri, le mai spuse. Nu e nici un motiv sa mori pentru voi. Bineinteles, pentru un trecator obisnuit, trandafirul meu este la fel ca voi. Dar el singur este mai important decit voi toti la un loc, pentru ca el este cel pe care l-am udat. Pentru ca el este cel pe care l-am adapostit cu paravanul. Pentru ca el este cel caruia i-am omorat omizile (in afara de doua-trei cit sa aiba si fluturi). Pentru ca el este cel pe care l-am ascultat plingindu-se, ori laudindu-se, ori, uneori, chiar tacind. Pentru ca este trandafirul meu.

Apoi reveni la vulpe:

– Adio, ii spuse el…
– Adio, spuse vulpea. Iata secretul meu. Este foarte simplu: nu vezi bine decit cu inima. Ceea ce este important nu se arata ochilor.
– Ceea ce este important nu se arata ochilor, repeta micul print, ca sa isi aduca aminte.
– Timpul pe care l-ai petrecut cu trandafirul tau il face atit de important.
– Timpul pe care l-am petrecut cu trandafirul meu… repeta micul print, ca sa isi aduca aminte.
– Oamenii au uitat acest adevar, zise vulpea. Dar tu nu trebuie sa uiti. Esti raspunzator de tot ceea ce ti-ai apropiat, de tot ceea ce ai domesticit. Esti raspunzator de trandafirul tau…
– Sunt raspunzator de trandafirul meu… repeta micul print, ca sa-si aduca aminte.