Intr-o minunata insula pustie au fost adunati mai multi oameni:

2 italieni si o italianca
2 francezi si o frantuzoaica
2 nemti si o nemtoaica
2 englezi si o englezoaica
2 bulgari si o bulgaroaica
2 japonezi si o japoneza
2 chinezi si o chinezoaica
2 americani si o americanca
2 irlandezi si o irlandeza

O luna mai tarziu, pe aceasta minunata insula pustie se intamplasera urmatoarele lucruri:

1. Un italian l-a omorit pe celalalt italian pentru femeia italianca.

2. Cei doi barbati francezi traiesc impreuna cu frantuzoaica intr-un fericit menaje-a-trois.

3. Cei doi nemti au o programare saptaminala foarte stricta pentru vizitarea alternativa a nemtoaicei.

4. Cei doi englezi asteapta pe cineva care sa le-o prezinte pe englezoaica.

5. Cei doi bulgari s-au uitat lung la oceanul fara sfarsit iar unul din ei s-a uitat bine la bulgaroaica si apoi a inceput sa inoate.

6. Cei doi japonezi au trimis un fax la Tokyo si asteapta instructiunile.

7. Cei doi chinezi si-au deschis o farmacie/ magazin de bauturi/ restaurant/ spalatorie si au lasat-o gravida pe chinezoaica ca sa le furnizeze angajati pentru magazine.

8. Cei doi americani se gandesc serios la sinucidere, pentru ca femeia americanca se tot plange de corpul ei, de adevarata natura a feminismului, cum ar putea si ea face tot ce fac ei, necesitatea implinirii, diviziunea egala a treburilor in casa, cum nisipul si palmierii o fac sa arate grasa, cum fostul ei prieten ii respecta tot timpul parerile si a tratat-o mult mai bine decat o trateaza ei si cum relatia cu mama ei se imbunatateste si cum in sfarsit taxele au scazut si nu mai ploua.

9. Cei doi irlandezi au impartit insula in Nord si Sud si au facut o distilerie. Ei nu-si amintesc daca mai era si o femeie pe acolo pentru ca totul devenea cam cetos dupa primii litrii de whisky de nuca de cocos. In orice caz, sunt satisfacuti pentru ca nici englezii nu se distreaza deloc.

Aveam o poezie care nu ma lasa sa dorm
Si am trimis-o la tara,
La un bunic.

La urma am scris alta
Si i-am trimis-o mamei,
S-o pastreze-n pod.

Am mai scris dupa aceea vreo citeva
Si, cu stringere de inima, le-am incredintat rudelor
Care si-au dat cuvintul ca o sa aiba grija de ele.

Si, tot asa, pentru fiecare poezie noua,
S-a gasit cite un om care sa mi-o primeasca,
Pentru ca fiecare prieten al meu
Are la rindul sau un prieten,
Atit de bun incit sa-i incredinteze taina.

Asa ca nici eu nu mai stiu acum
Unde mi se afla cutare vers
Si, in caz ca ma calca hotii,
Oricit de mult m-ar schingiui,
Tot n-o sa le pot spune mai mult, decit
Ca ele sint la loc sigur,
In tara asta.