Cand am citit ‘Dune‘ de Frank Herbert am fost intr-un fel de transa iar fragmentul de mai jos a ramas ‘prins’ bine.
‘Isi [Muad'Dib ('soricel'.. din cate imi aduc eu aminte)] aminti cuvintele Litaniei împotriva fricii, incantatia din ritualul Bene Gesserit pe care o invatase de la mama sa.
Sa nu ma tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea marunta, purtatoarea desfiintarii totale. Voi infrunta frica. O voi lasa sa treaca peste mine, prin mine. Si, dupa ce va fi trecut, imi voi intoarce ochiul interior si voi privi in urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi ramine doar eu.’
p.s. Ecranizarile nu mi-au placut, nu mi s-a parut nici una reusita.
Ieri am vazut toamna comprimata intr-o singura zi: dimineata ceata, la pranz soare, dupa-amiaza ploaie apoi senin… seara cald si calm.
Te trezesti dimineata…
Te speli pe fata…
Te speli pe dinti…
Lasi parul sa stea ca la arici pen’ ca nu conteaza cum e dimineata… (dimineata e a ta si numai a ta… restul zilei il imparti cu ceilalti)
Oooook! Te uiti pe geam sa vezi cum e vremea…
La bucatarie, pe masa… Ti s-a pregatit ceva: ‘Bufet suedez de viata’.
Astazi, in meniu:
- curaj calit,
- mandrie presarata cu patrunjel,
- suc de bunavointa,
- clatite cu zambete si clatite cu colturile gurii in jos,
- tupeu pe paine,
- cafea cu amar de viata,
- miere de intelepciune,
- salata de buna dispozitie,
- tristete pane,
- dragoste cu usturoi,
- idei batute,
- imaginatie cu iz de scortisoara,
- tarta cu nervi,
- placintele cu ravase-dispozitie,
- incapantare-n brau,
- sos de sictir,
- minciuni cu ciuperci,
- ceafa de realitate,
- sirop de verticalitate,
- bucurie la pachet.
Ce mananci azi?
*mie nu mi-e foame de mult timp
…si probabil ca o sa raman cu intrebarea asta:
‘Cum ar fi daca iarba si frunzele ar fi albastre si cerul, verde?’

Bineinteles, ca raspunsurile pot veni pe loc, dar cel mai sigur, mai tarziu…
Ramane sa vad cer verde
Nu, nu este o fotografie alb-negru… desi asa ar vrea sa para. Nu… Este o masina de culoarea vantului turbat care a imbatranit asteptandu-si stapanul…
Dragi copii, pasarile calatoare isi mai trag din cand in cand sufletul in lungul lor drum spre tarile calde… E o bucurie sa le vezi cum zboara in stoluri! Aceste minunate pasari nu ofera surprize, decat daca ajung sa cada rapuse de curentul puternic… curentul de aer (la ala ma refer).
Acest lucru ti-e dat sa-l vezi foarte rar in viata, asemenea eclipselor…
Priviti si bucurati-va!
Drept dovada ca exista, le puteti admira si primavara, in Brasov! Multumiri cui le-a trimis, pentru a confirma ca aceste pasari ’se egzista’, ’se afla’, sunt… si care ne demonstreaza ca inainte de a ajunge la noi, pasarile calatoare trec si pe la poalele Tampei!

Uite alte pasarele! Astea tre sa fie din alta tara! [a treia modificare la acest post
multumita cititorilor ;)]










6 ganduri au ramas aici »