Dragi copii, pasarile calatoare isi mai trag din cand in cand sufletul in lungul lor drum spre tarile calde… E o bucurie sa le vezi cum zboara in stoluri! Aceste minunate pasari nu ofera surprize, decat daca ajung sa cada rapuse de curentul puternic… curentul de aer (la ala ma refer).
Acest lucru ti-e dat sa-l vezi foarte rar in viata, asemenea eclipselor…
Priviti si bucurati-va!
Drept dovada ca exista, le puteti admira si primavara, in Brasov! Multumiri cui le-a trimis, pentru a confirma ca aceste pasari ‘se egzista’, ‘se afla’, sunt… si care ne demonstreaza ca inainte de a ajunge la noi, pasarile calatoare trec si pe la poalele Tampei!
Uite alte pasarele! Astea tre sa fie din alta tara! [a treia modificare la acest post 🙂 multumita cititorilor ;)]
si-au uitat incaltarile pe drum, au zburat descultze spre tarile calde
asa si eu, descultz de cum am ajuns la mare… pfiiii
The gray sky in the morning reminds me of a new winter coming. And again the cold and the emptiness will haunt all souls, especially here, at the edge of the sea. I am afraid of the return of the long, lonely days, where all the words turn into screams with strange echoes. Sleepy sand, endless sea and gray sky, a new winter of the earth and of the soul.
This morning I saw another group of cranes leaving. They were flying high and golden, outlined by sunbeams. Once more I have seen them leaving, once more I have seen them carrying the summer on their wings, taking it with them. However, a last piece of summer remained, in this last crane that is not yet gone, in this last crane which is coming to me, walking slowly on the beach.
“Don’t leaveâ€, I asked him. “If you stay, your brothers will also want to stay with you, as for you not to be alone. And so, the summer will remain here because it only exists where you exist and without your wings to take it far away, the summer won’t be able to leave. All creatures of the earth, of the forest and of the sea will rejoice if you don’t leave, because if you stay, there will never be winter again.â€
“Maybe you’re right†the crane answered. “But now it’s too late. Perhaps next winter, who knows… But now I have to go. My brothers are already gone and I have to catch up with them, otherwise the winter will kill me. I only came to say good bye. Wait for me, because in spring I will return. I will miss you. Good bye, dear seagull!â€
Culoarea cenusie a cerului in zori imi aminteste ca se apropie iarasi iarna. Si iarasi frigul si pustiul va bantui toate sufletele, mai ales aici, la marginea marii. Ma tem de intoarcerea lungilor zile pustii, de singuratate, in care toate vorbele rasuna in tipete cu ecouri stranii. Nisip somnoros, mare infinita si cer plumburiu, o noua iarna a pamantului si a sufletului.
Azi dimineata am mai vazut plecand un stol de cocori. Zburau sus, conturati auriu de razele soarelui. Inca o data i-am vazut plecand, inca o data i-am vazut purtand vara pe aripile lor, ducind-o cu ei. Totusi o ultima farama de vara a ramas, in acest ultim cocor care n-a plecat inca, in acest cocor care vine spre mine mergind agale pe plaja.
“Sa nu pleci si tu†l-am rugat. “Daca ramai, fratii tai vor dori si ei sa ramana cu tine, ca sa nu te lase singur. Si astfel vara va ramine aici, pentru ca ea exista numai unde sunteti voi si fara aripile voastre care s-o poarte departe, ea nu va mai putea pleca. Toate vietatile pamantului ale padurii si ale marii se vor bucura daca voi nu plecati, fiindca daca ramaneti voi, nu va mai fi niciodata iarna.â€
“Poate ca ai dreptateâ€, mi-a raspuns cocorul. “Dar acum e tarziu. Poate iarna viitoare, cine stie… Acum insa trebuie sa plec. Fratii mei sunt deja plecati si eu trebuie sa-i ajung din urma, altfel iarna ma va ucide. Am venit doar sa-mi iau ramas bun. Sa ma astepti fiindca la primavara o sa ma intorc. O sa-mi fie dor de tine. La revedere, pescarusuleâ€.
wellcome home!
Numai in Iasi cred ca poti vedea o asemenea priveliste…:D
“Unde imi sunteti “calatorii” mei?”
“-La Brasov, Maria Ta! Ne odihnim pe sarma.”
😉
cred ca numai la romani se poate vedea asa ceva pe cabluri 😛
…mi-am adus aminte de piticul ala de gradina din ‘Amelie’ (filmul), cu o colectie de fotografii din toata lumea. Da’ nu stiu de ce mi-am amintit de el 🙂
Traim intr-adevar in Romanica si poate e adevarat. Numai aici poti vedea pe firele de inalta tensiune pasaret de tipul asta. Asta dovedeste, odata in plus, ospitalitatea noastra neaosa. Pai, mai copii, ce tara europeana mai reprezinta ruta de migrare pentru pasarele Made in China?
Eh, in Baia Mare ai ocazia sa observi halate din vreme de razboi ce inca se clatina pe balcoanele oamenilor, ceea ce e mai rau, e tousi, locuinta, nu doar un cablu prin orash :D…partea mai nasoala e cand dai de un cauciuc de bicicleta agatat de ceva geam mai sa nu iti pice in cap …imi iubesc tzara
Bun asa. 🙂
Bine ai venit ivett!
da, amelie si piticul…
astia or fi bocanecii lui, de cand calatorea :)))
ma scuzati ca intervin dar ce se vede in fotografii inseamna in limbaj de cartier “Ba! avem droguri!”… scuze dac’am stricat momente!
Mai oitza, multumim pentru esplicatii… iak, nu stiam. Da-s prea simpatice pasarelele astea, ca sa… nu le admiri 🙂