- Noi am ajuns aici cu 123… Voi?
- Mai draga, noua ne place sa mergem pe jo’. Ce-i drept, mai obosim…

Ziceam de un post mai serios… Da, daaa… ca v-ati uitat cam mult la ‘poji’.
Asadar, treaba asta care urmeaza a fi expusa in cateva randuri, ca sa nu va plictisesc dar prezentata bine, sper eu, ca sa va atraga atentia, are fo doua cuvinte cheie care incep cu ‘e’: ‘e-Learning‘ si ‘e-Portofolio’.

Bun… pana aici v-ati dat seama de la buclucasul ‘e’ ca e ceva legat de spatiul virtual mai precis de Internet, pe care l-am numit de multe ori ‘copil minune’ (Fat Frumos care crestea intr-un an, cat altii in 7, e minciuna pe langa reteaua asta imensa) si care ofera prin intermediul unor minti luminate, surse bune de informare si loc de publicare a propriilor idei.

Evident, toate au un inceput: o idee, un bob de mazare, un zid care trebuie spart, trecut sau caruia i se poate pune intr-un mod elegant, o usa. Da, stiu… uneori folosesc cam multe metafore )

Deci, las bobul de mazare si zidurile putin mai spre margine si va pun in fata o idee care s-a nascut tocmai din nevoia de a facilita procesul de invatare [nah ca am dat-o pe bucati de lemn )], de a aduna cat mai multe informatii din diferite domenii, intr-o biblioteca imensa (in cazul nostru, un server) si… mai ales din dorinta de a reduce stresul din ceea ce inseamna ‘publicarea de articole sau lucrari tiparite’ (nu mai alearga nimeni intre tipografii, nu se mai cauta bani pentru tiparire… etc). Toata treaba asta se face simplu, cu un computer conectat la internet.

O sa ma opresc deocamdata la ‘profesional’…

Ca sa le legati cat mai bine, o sa va trimit un pic la ‘procesul de la Lisabona‘ si o sa va ‘toc’ ca tehnologiile informatiei si comunicarii joaca un rol important in atingerea obiectivelor propuse in 2000, la Lisabona.
Nu peste mult timp se va pune accent din ce in ce mai mare pe portofoliul electronic al fiecarui individ. Asta inseamna ca tot ceea ce inseamna mijloc tehnic de comunicare ar trebui folosit in scopul evolutiei economice/ sociale/ educationale si normal… individuale [iar am dat-o in lemne ].

Cu ce ma ajuta pe mine din punct de vedere profesional toata povestea asta? Pai… pe un site ca elgg.net, pot deveni membru al unor comunitati virtuale preocupate de o groaza de domenii.
Daca vreau sa invat, caut si gasesc.
Daca vreau sa contribui, public si asa am posibilitatea sa-mi alcatuiesc un portofoliul electronic. Ta-daaa!

Oare m-ati inteles? Daca da… pe cai, ca se filmeaza!

*si tot am scris mult

Am lipsit un pic mai mult decat de obicei. Nu, nu va ingrijorati. Dee vegheaza ca FNI-ul )
Intr-o saptamana s-a intamplat ca am ajuns si prin Bucuresti, incercand sa impusc cat mai multi iepuri dintr-un foc. Conjucturile au fost, evident, fericite… adica nu a murit nici un iepure, in schimb am vazut multi )

Amalgam de minute, stari si culori.
S-au adunat destule si e mai complicat sa le ordonez… dar nu imposibil. Pana atunci, foto:

Parcul de la Obor cu zapezi tinere…

Scoala centrala, Bucuresti
(multumiri doamnei director care a lasat lentila sa luceasca pe coridoare si in curtea interioara)

…asta-i pana construiesc postul ala mai serios si ala mai ‘ne-serios’…

 

Ultimul comment citit de mine, la episodul pilot ‘Despre copilarie I‘, vorbea ceva de o bucata galbena de ziar… Coincidenta sau nu… eu planificasem sa povestesc de vocabularul meu cu litere si desene, din clasa a I-a. Si ce legatura are una cu alta? O sa vedeti…

Spunea Patratelu’ de sora ei care invata alfabetul si treaba asta e mai atractiva daca sunt si magnetii cu litere, de la Danonino. Ei bine, am zambit… pana la urechi (poate si peste… nu mi-am dat seama), dupa ce am citit acel fragment. Am zambit chiar si magnetilor de pe frigider si m-am jucat cu ei… dupa ce mi-am amintit cum am invatat eu literele.