Vreme de pinguini dom’le!
A venit si vremea leganatilor astora… mici si imbracati in frac. Tam-taram…
E clar… nu va cumparati teren la Polul Nord sau Polul Sud.

Ce e nou:

• cu siguranta gurilor cascate nu le revine nici o musca;
• vorbitorii cu precipitatii au unica ocazie sa vorbeasca acum cu valuri de ninsoare sau tarusi de gheata (de la Hoth citire);
• ha! stim, stim… clantele nu au avut niciodata gust de acadele;
• amatori de sporturi extreme, nu mai cheltuiti bani pe echipamente sofisticate! Iesiti in tricoul vostru preferat si slipi, afara!
• ati inghetat cand ati primit factura de la telefonul mobil? Vorbiti la mobil afara. Convorbirile dumneavoastra vor fi mai mult decat scurte… ba chiar telegrafice;
• ‘persoanele’ care nu stiu ce e/unde e radiatorul la masina au ocazia sa retina bine locatia… e chestia aia in care a inghetat apa si din cauza asta nu mai porneste masina;
• plimbarile prin Gradina Botanica pot fi mult mai linistite, sigur nu mai sunt caini

*au fost -25 grade Celsius si cica se poate si mai si

p.s. nu uitati sa dati de mancare din cand in cand porumbeilor, vrabiilor (in unele tari europene sunt protejate), care mai stau pe langa voi. Acum inteleg si eu disperarea veveritzei din Ice Age, pentru ghindutza ei

KATIE MELUA - Lilac Wine

I lost myself on a cool, damp night.
Gave myself in that misty light.
Was hypnotised by a strange delight,
Under a lilac tree.
I made wine from the lilac tree,
Lost my heart in it’s recipe.
It made me see what I want to see,
And be what I want to be.
But I think more than I ought to think
I do things I never should do
I drink much more than I ought to drink
Because, it brings me back you…

Lilac wine is sweet and heady, like my love,
Lilac wine, - I feel unsteady, like my love.
Listen to me… I cannot see clearly.
Isn’t that he, coming to me
Nearly here?

Lilac wine is sweet and heady.
Where’s my love?
Lilac wine, - I feel unsteady, here’s my love?
Listen to me… Why is everything so hazy?
Isn’t that he, or am I going crazy?
Lilac wine, I feel I’m ready
for my love…
Feel I’m ready for my love.

Da, stiu ca o canta si Nina Simone si Jeff Buckley… dar s-o ascultati si pe asta. Zau ca nu se compara… efectiv!
E lilac wine, lilac wine… te ameteste pur si simplu.

Si gata dom’le! Te trasneste asa… si kaboom! :))

Adica, la noi nu sunt doar codri verzi de brad, nu sunt doar campuri de matase si nici fluturi nu-s chiar asa de multi (stiu eu ca sunt unii care au mai multi fluturi). De jale, nu… nu aici.

Insa, la noi atatea pet-uri sunt! Si in copaci, si-n apa…

Completare (ironycman a vazut si el):

Deci, da… si-n apa pet-uri sunt (cum spuneam)…

Azi (sau ieri… de-acum), ca sa faca in ciuda chestiei destul de monotone pe care trebuia s-o fac, au aparut Gabriela si mai tarziu, Petrush (btw, si-a schimbat un pic adresa blogului) exact la tzanc… asa, cat sa am doua ferestre de mess portocalii si vii, care sa-mi mentina zambetul si sa nu ma lase sa ma incrunt la ce aveam eu de terminat. Mulzu!

Deci… (ca nu am mai inceput de mult cu ‘deci’).

Si ce-i cu bicicletele astea dom’le?! Inainte de Craciun cred ca au fost cel putin 10 oameni care m-au intrebat: ‘Dee, da’ de fapt, care-i treaba cu bicicletele alea din Beijing? Ce-i cu ele?’ (au vazut statusul de pe mess)

In seara asta Petrush m-a rugat sa-i trimit piesa, ca am inceput sa ‘zapacesc’ si blogosfera (tot de la messenger se trage). :))
Netstalker (dupa ce m-a intrebat ce si cum…) a cautat si a ascultat.
Transp cica, a inceput si el contaminarea…

‘Nine million bicycles’ e o melodie care spune mult, o melodie din aia pe care o dedici o singura data, unui singur om si se poate incadra foarte bine in categoria bate saua sa priceapa calu’.

KATIE MELUA - Nine Million Bicycles

There are nine million bicycles in Beijing
That’s a fact,
It’s a thing we can’t deny
Like the fact that I will love you till I die.

We are twelve billion light years from the edge,
That’s a guess,
No-one can ever say it’s true
But I know that I will always be with you.

I’m warmed by the fire of your love everyday
So don’t call me a liar,
Just believe everything that I say

There are six billion people in the world
More or less
and it makes me feel quite small
But you’re the one I love the most of all

We’re high on the wire
With the world in our sight
And I’ll never tire,
Of the love that you give me every night

There are nine million bicycles in Beijing
That’s a Fact,
it’s a thing we can’t deny
Like the fact that I will love you till I die

And there are nine million bicycles in Beijing
And you know that I will love you till I die!

* io zic sa cautati tot albumul si sa-l ascultati

De la o portocala a venit ideea a ceea ce cititi voi acum.
Cu o portocala in mana am invatat cum sa impart, pe vremea cand televizoarele Diamant si Sirius (parca), erau deschise la ora 20 si inchise la ora 22. Venea iarna, veneau portocalele si cozile de la portocale. Aceste fructe exotice puteau fi transformate atunci, pe timpul iernii, in moneda de schimb.

Cum se impartea o portocala intr-o familie cu trei membri? O jumatate era a mea. Obligatoriu. Atat. Asta pana intr-o zi cand ‘am gresit’ imparteala si au fost toate trei bucatile, egale… dar pana atunci si nici de atunci n-a protestat nimeni din cei trei membri.

Toata viata, ‘o portocala’ imi va aminti de iernile copilariei si e mult mai valoroasa decat un kilogram de aceleasi fructe pentru ca o pot imparti. Asa ca, atunci cand/daca vom imparti vreodata o portocala… sa stiti ca e un prilej de bucurie pentru mine. Iar daca veti primi o felie in plus, asta inseamna ca am facut imparteala… foarte corect.

Practic, anul nou m-a prins intr-o intersectie. Metaforic, tot pe-acolo…
Acum incotro?
Pai unde? La dreapta, pe drumul cu prioritate!