Despre copilarie III

De la o portocala a venit ideea a ceea ce cititi voi acum.
Cu o portocala in mana am invatat cum sa impart, pe vremea cand televizoarele Diamant si Sirius (parca), erau deschise la ora 20 si inchise la ora 22. Venea iarna, veneau portocalele si cozile de la portocale. Aceste fructe exotice puteau fi transformate atunci, pe timpul iernii, in moneda de schimb.

Cum se impartea o portocala intr-o familie cu trei membri? O jumatate era a mea. Obligatoriu. Atat. Asta pana intr-o zi cand ‘am gresit’ imparteala si au fost toate trei bucatile, egale… dar pana atunci si nici de atunci n-a protestat nimeni din cei trei membri.

Toata viata, ‘o portocala’ imi va aminti de iernile copilariei si e mult mai valoroasa decat un kilogram de aceleasi fructe pentru ca o pot imparti. Asa ca, atunci cand/daca vom imparti vreodata o portocala… sa stiti ca e un prilej de bucurie pentru mine. Iar daca veti primi o felie in plus, asta inseamna ca am facut imparteala… foarte corect. 🙂

9 thoughts on “Despre copilarie III

  1. Oq

    Cand vine iarna si se lasa ger imi amintesc de cana cu vin rosu fiert de la bunica (promiteam de mititel o cariera de succes, mulzani, no’oc!), de prunele uscate de la aceeasi bunica, de borcanul de magiun la care nu aveam cale libera atat cat imi doream 🙂
    Iar in noaptea de Craciun imi doream an de an sa dorm sub pom. Nu stiu de ce 🙂

  2. hoth

    no way 😛
    dessinez mot un mouton
    la vie c’est triste sans l’imagination
    descrie-o 😀

  3. loloma

    eu eram cu bananele… si nu prea le-mparteam. 😉

    apropo, m-am intors, in caz ca nu a fost suficient de evident. multam pentru toate mesajele de pe blog – imi pare rau ca n-am putut sa raspund- si un an foarte bun si tie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.