NICU ALIFANTIS & ZAN – Cantic de Sirminita

In varsta, cu parul carunt, fata neteda si senina, cu cateva riduri ici-colo isi pune lupa lui de cearsonicar la ochi, se uita la ceas si spune:

- Uitati-va la mine, nu stiu cand a trecut viata asta a mea: serviciu, casa, serviciu, casa, copii, serviciu si somn, ca trebuie si sa dormi… Toate astea ocupa 99,99% din tot timpul tau si mai ramane cel mult o ora de fericire pe zi. Nu merita sa lasi grijile sau tristetile sa-ti fure si ora aia de fericire!

Doi bureţi
Erau băieţi
Şi-şi vorbeau de la burete
La burete cu “băiete”.

Când stăteau la vreo agapă,
Mâncau sare şi beau apă,
Acolo pe fund de mare:
Aici apă, aici sare.

La sare se-nţelegeau
Dar la apă se-mbrânceau…

Iar acuma, pe dulap,
Nu se ceartă, nu se bat,
Sarea e-n bucătărie,
Apa-n aer, cine ştie.

Globurile ar fi trebuit sa fie asezate intr-o ordine cronologica da’ nu mai tin minte cloposeiii-cloposeiii cand au venit, la fel si cel albastru, cu fra’su auriu. Ideea e ca alea vechi nu mai aveau stârlici azi, daca acum douashdeani as mai fi avut rabdare cat sa fac felicitari cu zapada argintie pentru toate neamurile.

Singura mea problema, pe vremea aceea, era daca cei mari o sa inteleaga urarile scrise de mine in felicitare, ca io nu intelegeam o iota din ce scriau ei (noroc ca aveam traducatori ).

La multi ani sanatosi, voiosi si norocosi!