Soarele la rasarit,rosu…rusinat parca din cauza ca a dat atat de tarziu ochii cu noi cei care-l asteptam sa ne lumineze drumurile.Stralucire de caisa pe sinele reci ale trenului care ne purta spre muntele ravnit,care dorea a se lasa cucerit de niste luptatori cu ei insisi…Ironie:am avut de luptat doar cu orgoliile altora :))
Si totusi, nu mi-e rau… mmmnuhu 🙂 Unii stiu de ce… ‘despoticii’ :> nu se simt frustati, ci doar se bucura de ce-i in jur… 😉 Sa nu mai spun ca, ‘despoticilor’, cucerirea unui munte, le-a oferit inca un pas in descoperirea de sine 😉
Anonymous
n-am trait ironia, pustan fiind nu voiam sa ajung vre-odata adult….ci doar sa merg cu trenu….sa-mi petrec vacanta! Nimik nu s-a schimbat de atunci! Necunoscutul Anonim!
Ironia vietii de adult… imi amintesc cat de mult imi doream sa fiu si eu adult, in vremea copilariei… “Ca sa fac tot ce vreau” 🙂
Privind rasaritul … pe monitor … gandindu-ma la o razbunare crunta la vara … cand il voi vedea din tren …
Soarele la rasarit,rosu…rusinat parca din cauza ca a dat atat de tarziu ochii cu noi cei care-l asteptam sa ne lumineze drumurile.Stralucire de caisa pe sinele reci ale trenului care ne purta spre muntele ravnit,care dorea a se lasa cucerit de niste luptatori cu ei insisi…Ironie:am avut de luptat doar cu orgoliile altora :))
Si totusi, nu mi-e rau… mmmnuhu 🙂 Unii stiu de ce… ‘despoticii’ :> nu se simt frustati, ci doar se bucura de ce-i in jur… 😉 Sa nu mai spun ca, ‘despoticilor’, cucerirea unui munte, le-a oferit inca un pas in descoperirea de sine 😉
n-am trait ironia, pustan fiind nu voiam sa ajung vre-odata adult….ci doar sa merg cu trenu….sa-mi petrec vacanta! Nimik nu s-a schimbat de atunci! Necunoscutul Anonim!