Am legat… de Marin Sorescu

Am legat copacii la ochi
Cu-o basma verde
Si le-am spus sa ma gaseasca.

Si copacii m-au gasit imediat
Cu un hohot de frunze.

Am legat pasarile la ochi
Cu-o basma de nori
Si le-am spus sa ma gaseasca.

Si pasarile m-au gasit
Cu un cantec.

Am legat tristetea la ochi
Cu un zambet,
Si tristetea m-a gasit a doua zi
Intr-o iubire.

Am legat soarele la ochi,
Cu noptile mele
Si i-am spus sa ma gaseasca.

Esti acolo, a zis soarele,
Dupa timpul acela,
Nu te mai ascunde.

Nu te mai ascunde,
Mi-au zis toate lucrurile
Si toate sentimentele
Pe care am incercat sa le leg
La ochi.

*celor care i-au simtit lipsa…

This entry was posted in Poezele by .

9 thoughts on “Am legat… de Marin Sorescu

  1. ironycman

    Poezia lui Sorescu poate fi vazuta ca o proza mai degraba, o proza cantata si plina de farmece, vis, liniste si… cafea amara:)…

    A nimerit intr-o vreme neclasica – de aceea nu scrie ca ei, dar este printre cei mai valorosi de la noi alaturi de Arghezi, Stanescu si de ce nu, chiar Cartarescu…

    La un moment dat am citit ceva extraordinar:
    “Daca-ti scapa sensul? Citeste mai mult, invata gramatica, si poate o sa-l descoperi.” – se potriveste de minune acestuia…

    P.S. Oare cum o suna Parazitii cantand versuri de suflet:))

    Enjoy life…12.07.05

  2. transp

    adica fara de verde, cantec, iubire si soare nu e viata.
    bine ca ne-au gasit.
    acu cica le pierdem
    important e sa citim Marin Sorescu. altfel… pierdem si mai mult

  3. Dee

    Am simtit poezia lui Sorescu abia in clasa a VIII-a cand profesoara noastra de romana ne-a facut cate o dedicatie fiecaruia dintre fostii sai elevi. Unora le-a facut cate o descriere, altora… le-a citit fragmente de proza. Am fost printre putinii carora le-a citit versuri. Ca descriere pentru mine… a fost ‘Am zarit lumina pe pamant’. Nu mi-a spus cine a scris versurile, lasandu-ma sa le caut.

    La fel ca si in cazul muzicii, am spus ca Sorescu a scris pentru mine. Cam asa stau lucrurile cu poeziile astea pe care le gasiti din cand in cand pe blog…

  4. tuberoze

    un lucru de arata clar: ca ma lovesc ne neputinta cand vreau sa-mi redecorez interioru’ launtric:P
    parca e un zacamant d’ala de un popor de cozmi sa fie si tot l-ar lasa balta. sunt intelenita pe vecie in mine. e linistitor cateodata:)

  5. ironycman

    Ploua si gandul zboara catre cei care au nevoie si care sunt izolati…

    Minulescu-mi spune…

    Specific românesc

    Ce româneÅŸti sunt astăzi căsuÅ£ele din Åžchei!…
    Sunt vesele ÅŸi albe ÅŸi curate –
    Şi totuşi, altădată, ce triste şi-ncruntate
    Te-ntâmpinau aceste căsuţe strămoşeşti,
    Prin care ţărăncuţele minore,
    De teama slujitorilor domneÅŸti,
    ÃŽÅŸi ascundeau panglicele lor tricolore,
    Căci zbirii stăpânirii din cetate,
    Când năvăleau în Şchei să-şi încaseze birul,
    Le despuiau de salbe,
    Inele
    Åži cercei;
    Åži le-aruncau pe toate, aproape goale,-n ploaie,
    Ca să-nmulţească crucile din cimitirul
    BisericuÅ£ii Sfântul Niculaie…
    AÅŸa era pe vremea-aceea-n Åžchei
    Când zbirii stăpânirii din cetate
    Vânau doar pungi de aur
    Åži… femei…
    Dar bunul Dumnezeu, care veghea
    Cu ochiul său triunghiular de peruzea,
    S-a mâniat de-atâta răutate…
    Şi-atunci, toţi zbirii din cetate,
    Cât ai clipi din ochi, au dispărut
    BraÅŸovul n-a mai fost cetate
    Åži-n Åžchei dreptate s-a făcut –
    Dreptate sfântă, pentru lumea toată –
    Aşa cum nu se mai făcuse
    ÃŽn Åžchei de nimeni… niciodată…
    Dar dacă atunci, în Şchei, s-au petrecut
    Minunile pe care le-aţi văzut,
    În Şchei rămâne totuşi şi astăzi, neschimbat,
    Un nume vechi,
    Un nume de mare Împărat,
    Pe care, Dumnezeu chiar – dacă-ar vrea
    Să-l schimbe –
    Dumnezeu nu l-ar schimba!…
    De-aceea “ÃŽmpăratul Solomon”
    Din firma cârciumii cu-acelaşi nume
    A renunţat la sceptru şi la tron
    Şi-n cârciuma din Şchei, plină de lume,
    Înveseleşte şi-astăzi la fel ca-ntotdeauna
    Perechile de tineri – drumeÅ£i îndrăgostiÅ£i –
    Clienţi care se-mbată cu bere şi cu glume,
    În timp ce lăutarii le miorlăie-n urechi
    Refrenul nou al unei romanţe de sezon,
    Ce nu-i decât refrenul romanţei foarte vechi,
    Pe care-o ÅŸtiÅ£i cu toÅ£ii –
    Romanţa vieţii noastre,
    Cu “banca solitară”.
    Cu “brazii”
    Åži cu “luna”!…

    Sa ne rugam, sa ne rugam…

    …13-14.07.2005

  6. georgiana

    cred ca poeziile lui marin sorescu sunt printre primele care pot ajunge la sufletele oamenilor si care ne pot ajuta sa ne descoperim;nu am citit foarte mult despre el dar ce am citit mi-a fost de ajutor

  7. elevu

    poezia e moarta…de ce sa ne obosim s ao comentam?sa scoatem din 10 randuri …2 pagini..e pur si simpl y fara rost..omoram copacii degeaba…bine frate..o citesti e frumoasa..da ma enerveaza CA LAS COALA TRE SA O COMENTAM ..PUR SI SIMPLU stupid!

  8. anca deoanca

    poezia aceasta nu imi place asa de mult insa este comentata frumos.as vrea comentarii mai lungi.expresive si mult mai pe intelesul nostru.si la sc tre sa o comentam very very angly

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.