‘Bloggareala’ a inceput la mine din egoism: am vrut sa adun intr-un singur loc cam tot ce mi-a placut sau primit pe net si sa le impart cu prietenii. De asta, in mare parte, la inceput (asta pentru cei care n-au citit) acest blog era oarecum impersonal… mai putin poezia lu Sorescu (care a fost folosita pentru a ma caracteriza acum muuulti, multi ani…)

Cu manifestari de incurajare din partea cititorilor (mai mult de-ai casei) am continuat, si blogul asta a inceput sa-si contureze personalitatea. Apoi, niste prieteni mi-au spus ca prieteni de-ai lor citesc pe-aici si am facut schimb de link-uri. Asa am ajuns la Fabrica de jucarii…

Ia-ia! Stai asa, ca treaba e altfel… nici pe departe nu mai incape ‘egoism’ aici (cica oricum ‘depasisem o prima bariera a egoismului’, dupa cum spunea cineva). Si deja cu alta perspectiva asupra a ceea ce inseamna un blog, am ajuns din nou la Prinsea, Gabrielia, Troniu (‘din nou’, pentru ca am trecut acolo cu mult timp inainte de a aparea KeStii, cautand cu totul altceva) [mai fac o paranteza patrata aici si spun ca ‘blogging time’ a inceput sa se expandeze si sa caut (cu indrumatori de baza), raspunsul la intrebarea ‘Care-i treaba cu ‘blogul’?’]

Si s-a produs ‘The BIG BANG‘ 🙂 Muuuulti si muuuulte utile:

• Technorati
• Bloglines
• Blogger templates

Am enumerat aici numai cateva instrumente pe care le folosesc si evident, au inceput sa-mi menajeze ochii, timpul, rabdarea si mai ales… curiozitatea.
Sa spun cate materiale utile am gasit pe bloguri? Nu le mai pot numara…
Sa spun cate minunatii am gasit? Muuuuuulte!
Sa mai spun ca pana si in virtual, am descoperit ca lumea e mica? Nu… 🙂

Aaaaaa!!! Ma tot intreaba lumea de unde si de ce ‘KeStii’.
A venit si timpul explicatiei (toate au o explicatie, nu-i asa?) pe care ‘o luati’, in functie de optiuni: una ar fi cuvantul ‘chestii’, dat cu gel si transformat in ‘kestii’ iar cealalta ar fi ‘ce stii’ (de asta si-a facut loc acolo ‘S mare de tipar’ si nu e doar ‘s mic de tipar’…)

Asa… si acum a venit timpul multumirilor dar n-o sa ma intind mult cu enumeratul si o sa spun cam asa: Bine ati venit celor noi pe KeStii, multumesc celor care ma incurajeaza si chiar imi mai trimit una-alta de publicat (prieteni sau nu, cunoscuti sau nu, vechi sau noi pe-aici), R&R (respect si recunostinta) si nu numai, celor care mi-au deschis ochii anul asta (se stiu ei care-s si cum is) si… ‘Traitzi!’ lu’ Ionut & Dan, de la care am auzit pentru prima data de ‘weblog’, care au ‘complotat’ si contribuit la proiectul ‘Umplem KeStii cu fotografii!’

Zic ca n-am uitat pe nimeni… 😉