Boc! Boc! In poarta.
Spre dimineata, cu vreo trei zile pana-n Craciun.
– Vezi, ma Gheorghe, cine bate, ma –
Sare muierea. Nu se sculasera, ca era prea denoapte.
Afara iar: Boc! Boc!
– Care esti, ma?
Era-ntuneric, se vedea doar o pata mare alba.
Era iapa, legata de poarta.
Si ala batea tare-n pridvor, cu ciomagul.
Si cand l-a vazut pe Gheorghe c-a iesit
C-o mana bagata pe maneca hainei si cu alta afara,
A inceput sa-l certe.

– Ba, ce faceti? De ce dormi, ma? la ora asta?
Oamenii vrednici nu dorm la ora asta! Ce faci, ma?
De ce dormi, ma?

Intra in casa si descarca o desaga de ghete rupte,
Cizme scalciate pantofi.
– Ma, venii la tine sa-ti aduc astea, ca nu ma lasa
Nacotele de copii,
Ca se duc la hora.
Mai ramasesera vreo doua ciubote-n desaga,
Le descarca si pe alea.
– Mi le faci pana-n Craciun!
– Pai, Craciunul… Ca e poimaine…
Gheorghe se uita la gramada, se mai scarpina in cap
Nu-i convenea.
– Ma, nasule, n-oi putea, ca e prea aproape
Poate asa intr-o luna-doua
– Ba, daca nu poti, nu te-ncurca.
Ba, uita-te-n ochii mei.
Daca nu poti, nu te-ncurca, ba!
C-asa mi-a mai facut al lui Vintila
Din Trantoru, ca i-am dus putina de varza
Sa mi-o dreaga si mi-a tinut-o in prispa
Pan la Pasti si-am ramas fara varza la copii.

Se sculase si muierea lui Gheorghe.
Se-mbracase si venise la vatra,
Unde se duceau tratativele.
Vazand maldarul de plotoage si stiindu-l pe barbatu-sau
In stare sa lase totul balta si sa dreaga o pereche-doua
De bocanci – si stiindu-l si pe nasul Cornita carcotas,
Ca nu le face bine, a-nceput sa ia vechiturile
Una cate una si sa le bage la loc in deseaga.
– Ba, nu te-ncurca, ba, daca nu poti!
Nu te-ncurca, ba, continua asta cu gura mare,
Ca se speriasera si gainile care acum se sculau…
– Nu se-ncurca deloc, nasule, ca nu poate!
Trebuie sa taiem porcul,
Trebuie sa aducem lemne si nu poate acum.

Gheorghe facea si el cizmarie cand putea,
Printre picaturi, invatase la armata
Si cand avea timp, mai scotea si el un ban.
Da finul Comita nici nu i-ar fi platit.
Si-l mai si certa.
S-a suparat si-a plecat bombanind.
A-ncalecat pe iapa a alba si-a plecat la alt mester,
Tocmai in partea ailalta a satului.

Comita era din neamul Capetilor (De-ai lui Capete)
Din Natarai. Se mutase la deal, si-avea casa dinvale de biserica
A veche.

*Ta-da! De cand n-ati mai citit voi Sorescu, pe-aici?