Ha!!! Poezia si cantecelul asta de ne-au stat pe buze toata vara si ne-au lasat mult folositul dicton: “Acuma joaca!” (nu conteaza de e vara, e mare, e cald si soare sau frig in coada de covrig), este… a cui sa fie? A cui sa fie? Pai scrie mai sus… (din volumul “Singur printre poeti”).

– Surioara draga, am…
Am venit sa-mi dai si mie…
Pan’ la primavara…
– N-am.
– …un graunte… ai o mie.
– N-am.
– Dar toata lumea stie:
E doar lucru cunoscut.
– Am, da’ nu vreau
sa-mprumut!
Asta-vara ce-ai facut?
– Am cantat…
– Acuma joaca!
– Imi e foame, c-as juca…
– Joaca…
– Nu ma enerva,
Ca-s nervos… imi dai, or…
– Ba.
– Esti zgarcita…
– Ma inchin.
– Da’ o sa te-ntind putin.
Si-agatand vioara-n grinda
Greieru-nsfaca furnica
Si-ncepu “sa o destinda”.
Si-a batut-o zdravan, vere!
Apoi s-au oprit. Tacere.
Amandoi stateau ca muti.
– Ei, acuma ma-mprumuti,
Surioara?
– Cu placere.