In casa muierii de Marin Sorescu

Sandu Sfoiag s-a insurat cu Gligorina.
Sta in casa ei, ca el nu-si facuse, daca tot avea ea.
Intr-o dimineata ea pleca la Balcesti.
– Scoala, ma!
– Pai, de ce sa ma scol, fa, la miezul noptii, ca eu nu
Merg la Balcesti.
– Du-te pe la tac-tu-n deal.
– Pai, ce sa caut eu pe la tata, acuma pana-n ziua?
Nu l-am vazut ieri?
– Pai, sa-ncui usa, ca nu te las eu singur in casa mea.

Acum eu as fi plecat, dar imi spalase camasa,
Ca n-aveam decat una si-mi daduse un combilizon de-al ei.
Cum sa ma duc eu asa la tata? Camasa era uda.
Ea-mi da zor sa ma scol. Daca-am vazut, m-am sculat,
Mi-am strans bine haina la gat, am prins-o cu un cui
Si-am luat camasa uda, chitita, s-o usuc acolo.

Cand ma vede tata: “Pai, ce e, ba, cu tine?”
– Pai ea pleca la Balcesti sa targuie.
– Si daca pleca, ce?
– Pai, ma dete afara si-ncuie usa pana se-ntoarce.
– Fire-al pacatelor cu muierea ta! asa o duci tu acolo?
Sa nu te mai prind ca-i mai calci pragul.

Dimineata am pus camasa la soare, s-a uscat,
Ea a venit dupa combilizon, dar nu i l-am mai dat.

This entry was posted in Poezele by .

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.