Ma tot roade de urechi un subiect. El vine, eu il alung pentru ca este treaba. Dar insista, si ce sa fac? Prea se aduna materiale pentru subiectul asta si a ramas in urma ziua in care am zis ca o sa scriu.
Asadar… subiectul din povestea noastra este copilaria. In seara asta imi permit sa astern primul episod. Sa zicem ca-i episodul pilot… Sa incep de la primele amintiri? N-au importanta foarte mare pentru voi… Si nici n-o sa va povestesc despre arta si talentul meu in desenat cu ciocolata pe unde am apucat. Nu, nuuuu…. 😉
Episodul pilot este de fapt, o poezie pe care n-am putut s-o recit niciodata pana la capat, drept dovada, nici acum nu-i stiu bine ultima parte. De ce nu puteam? Pentru ca incepand de la stofa trei, imi dadeau lacrimile iar spre final, din sughituri si suspine… ajungeam sa plang de tot.
Si acum ‘vad’ imaginea aia cu un gandacel in pumn de copil, gandacel care vorbeste… dar degeaba.
‘Gandacelul’
de Elena Farago
‘- De ce m-ai prins in pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca ma doare
De ce ma strangi asa de rau?
Copil ca tine sunt si eu,
Si-mi place sa ma joc si mie,
Si mila trebuie sa-ti fie
De spaima si de plansul meu!
De ce sa vrei sa ma omori?
Ca am si eu parinti ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori,
Si-ar plange tata mult de tot
Caci am trait abia trei zile,
Indura-te de ei, copile,
Si lasa-ma, ca nu mai pot!…
Asa plangea un gandacel
In pumnul ce-l strangea sa-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el!
A incercat sa-l mai invie
Suflandu-i aripile-n vant,
Dar a cazut in tarna frant
Si-ntepenit pentru vecie!…
Scarbit de fapta ta cea rea
Degeaba plangi, acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum si zi-le
Parintilor isprava ta.
Si zi-le ca de-acum ai vrea
Sa ocrotesti cu bunatate,
In cale-ti, orice vietate,
Oricat de far-de-nsemnatate
Si-oricat de mica ar fi ea!’
*Noapte buna, copii!
La vremea aceea si pe mine m-a impresionat (n-am reusit sa trec de strofa a 2-a). Din fericire nu ne-a obligat sa o stim pe de rost.
Deci, nu eram singura. 🙂
La mine se intampla toata treaba asta acasa. La gradinita, nu tin minte sa ne fi invatat poezia asta. Ceea ce e bine. Sau poate… ca de rusine, n-ar fi plans nici un copil.
Cine stie…
Ce culmea eÅŸti… Mie încă îmi place tare mult, nu cred că m-am maturizat prea mult din punctul ăsta de vedere. Åži acum îmi place să mă uit la Albă-ca-Zăpada de Disney sau alte alea. Oricum, mi-a plăcut să recitesc…
M/ai dat gata, DeeDee… Pai, tu stii ca eu am predat poezia asta??? Cand faceam practica in liceu… am si acum plansele pe acasa pe la ai mei…Desi eram ‘tatoarea tot mi/a fost greu sa o recit…
Eu am avut alta problema: catelusul schiop, cel cu trei picioare de radeau copiii de el… Si pe asta am predat/o, greu, ca ma busea plansul…
E, nostaljia…
Irina,
Io’s convinsa ca ‘a nu te uita la desene animate’, este o conditie sine qua non pentru maturitate, nu este adevarata. Deci, desene sa fie!
Lori,
Iiiii! Eu am scapat de predat poezii din astea si am nimerit la altele, de mi s-au potrivit foarte bine, fabule. 😉
Tocmai mi-a spus cineva ca tot la ‘Catelusul schiop‘, plangea…
Deh, eu am inceput de la fiinte mai mici si inaripate… ca aricii siamezi, de exemplu. 🙂
Am promis un cadou Irinei dar asta nu inseamna ca nu puteti trage si voi cu… urechea.
Deci, luati!
Trista povestea cu gandacelul asta. Eu n-am ajuns chiar sa plang din cauza lui, dar imi amintesc cum mi se punea cate un nod in gat si cum ma gandeam cu ciuda la copilul ala urat si rau.
Acum insa, probabil ca primul lucru la care m-as gandi (mai ales dupa ce as termina de citit ultima strofa) e ca Elena Farago a fost influentata de jainism. Bag de seama ca m-am maturizat cam mult. 🙁
P.S. (din nou)
Multam inca o data pt. poza. Mi-am “atarnat-o” pe ecranul de la calculator. 😉
Sincer… poate pentru ca nu am putut ajunge niciodata sa recit poezia asta cap-coada, nici nu mi-au palcut ultimele strofe. Adica… era clar ca s-a dus…
Asa, eu mai speram… ca. Probabil ca am refuzat sa recunosc moartea gandacelului. De fapt, nu e probabil, e sigur. 🙂
Si daca mai stau mult in casuta asta de editare comment s-ar putea sa incep un lung proces de autoanaliza si de ce nu… analiza literara si invataturi morale desprinse din…
Poezioara asta a venit precum o imagine galbuie a unui ziar Scanteia n fatza ochilor . Ce vremuri , ce pedagogie…stalinista . Cum draq ( scuzatzi expresia cum ) educau ei un biet copil cu astfel de poezii ? Incredibil , mii de multzumiri DEE ptr ca ne ai adunat aici , intr u aceiasi iDEE . totzi am invatzat aceasta poezie si totzi am urat-o ! Am urat o n taina…si acum , am primit un impuls..si ne am dat drumul . Si pe langa aceasta poezioara , ce vremuri….. vremuri cu bataie la fiecare coltz , de la fiecare invatzatoare, profesor , pana la femeia de serviciu din bloc si seful de scara . Am trecut , am vazut , poate am si trait .Macar de ne ar fi calit cumva ptr viatza post decembrista . Dar oare nu e si acum un fel de bataie , si , oarecum , mult mai apasatoare ?
Hm..si Gandacelul si Catelusul schiop m-au marcat in timpul copilariei. A trebuit sa le invat la gradinita si de fiecare data trebuia sa bocesc. Acum imi face placere sa le citesc. Imi aduc aminte(ele-poeziile) de anii cand eram un mic pustiulica.
🙂 Cred ca mai bine de jumatate din generatia ’75-’85 au simtit asta.
Bine ai venit Claudiu!
” Sa iubesti orice vietate, oricat de mica ar fi pentru ca n-ai idee cum ar suferi parintii lui ..asa cum mami ar suferi daca tu te-ai pierde si nu te-ar mai gasi”- ca s-o citez pe mama- . Si cu asta mi-a facut si educatie, in sensul, ” nu pleci de langa mine cand nu sunt atenta, pentru ca patesti ca gandacelul”. Cam asta am invatat copil fiind din poezie,si chiar nu m-a marcat,sau da m-a marcat in sensul bun, sa ascult de mama 🙂 si sa nu omor vietati ce nu pot sa se apere pentru ca ar suferi parintii 🙂
frumos spus-a mama ta, in versuri 🙂