Trecand mai departe de patriotismul pe care fiecare il are, desi pretinde ca nu-l are (tot romanul spune “ce tara frumoasa avem” – fara continuarea aia “dar pacat ca e locuita”, pe care mai ales eu n-am s-o spun pentru ca tot ce mi-e drag, acolo e) am ajuns sa inteleg de ce se intreaba unii daca sunt sau nu mandri de poporul de care apartin.

N-am crezut niciodata ca voi trai si ziua in care sa imi cantaresc semenii vorbitori de aceeasi limba (nu spun ‘sa judec’ pentru ca le am eu pe ale mele, multe). Asadar, am ajuns sa cred in oameni de buna credinta, crestini si alte mase formate in functie de valori mai putin insa, pe criteriul ‘natie’

Hi Diana,
Ce faci?
Unfortunately we have Two Romanians from Bacau living in the house already and they doesn’t want to share with another Romanian speaker as they want to improve their English.

Sa ma ierte… nu stiu si nici nu vreau sa stiu cine sunt si ce e cu ei. Sa fie sanatosi, sa invete engleza si sa nu cumva sa faca Romania de ras; ar fi pacat ca si asa nu suntem vazuti prea bine (auzit si vazut cu ochii si urechile mele si la fel de dureros trait). Dar macar sa ma fi vazut si macar sa-mi fi spus EI in romana noastra, ce vor, ca i-as fi inteles. Nu-s batuta-n cap. Si din Bacau, de-aproape, ca zic asa! Ne-o trimis Stefan cel Mare tocma’ in Dublin 😀

O fi de la mercur retrograd… dar eu zilele astea nu cred in astre.

Sa-na-ta-teeee!