Adica, la noi nu sunt doar codri verzi de brad, nu sunt doar campuri de matase si nici fluturi nu-s chiar asa de multi (stiu eu ca sunt unii care au mai multi fluturi). De jale, nu… nu aici.
Insa, la noi atatea pet-uri sunt! Si in copaci, si-n apa…
Completare (ironycman a vazut si el):
Deci, da… si-n apa pet-uri sunt (cum spuneam)…
Practic, anul nou m-a prins intr-o intersectie. Metaforic, tot pe-acolo…
Acum incotro?
Pai unde? La dreapta, pe drumul cu prioritate!
Se incheie un an… tragem linie si facem socoteala. Adunam ce am facut, scadem ce n-am facut, extragem radical din gandurile alea urate (ne bucuram ca nu-s patrat perfect) si rotunjim prin scadere, ridicam sperantele si puterea pentru la anul, la patrat… si vedem ce iese.
‘Bantuind’ pe internet, anul acesta, am gasit o meme chiar pe un curs romanesc de blogging. Pentru ca atunci cand am gasit-o nu era inca momentul concluziilor, mi-am spus ca isi va gasi loc pe KeStii, exact la sfarsitul anului 2005. Iata ca a venit momentul si continui traditia 🙂
1. Ce ai facut in 2005 pentru prima oara?
2. Iti respecti legamintele facute pentru Anul Nou? Vei mai face altele pentru anul care vine?
3. S-a nascut vreun copil printre cei apropiati?
4. Ti-a murit cineva apropiat?
5. Ce tari ai vizitat?
6. Ce ai dori sa ai in 2006 si nu ai avut in 2005?
7. Ce data din 2005 iti va ramane in memorie?
8. Care a fost cea mai mare realizare a anului?
9. Care a fost cel mai mare esec?
10. Ai fost bolnav sau ai avut vreun accident?
11. Care a fost cel mai bun lucru pe care l-ai cumparat?
12. Al cui comportament crezi ca merita aplaudat?
13. Al cui comportament te-a socat si deprimat?
14. Pe ce ai cheltuit cei mai multi bani?
15. Ce te-a impresionat cel mai tare?
16. Ce melodie/album iti va aminti intotdeauna de 2005?
17. Comparativ cu anul trecut pe vremea asta, esti:
* mai fericit(a) sau mai trist(a)?
* mai slab(a) sau mai gras(a)?
* mai bogat(a) sau mai sarac(a)?
18. Ce ai fi vrut sa faci mai mult decat ai facut-o?
19. Ce ai fi vrut sa faci mai putin decat ai facut-o?
20. Cum ti-ai petrecut Craciunul?
21. Cu cine ai petrecut cel mai mult timp vorbind la telefon?
22. Te-ai indragostit in 2005?
23. Cate aventuri de-o noapte ai avut?
24. Care a fost programul TV preferat?
25. Urasti pe cineva acum pe care nu-l urai anul trecut?
26. Care a fost cea mai buna carte citita?
27. Care a fost cea mai importanta descoperire in materie de muzica?
28. Ce ti-ai dorit si ai obtinut?
29. Ce ti-ai dorit si nu ai obtinut?
30. Care au fost cele mai bune filme ale anului?
31. Ce ai facut de ziua ta si cati ani ai implinit ?
32. Care ar fi acel lucru pe care daca l-ai obtine, ti-ar face anul infinit mai fericit?
33. Cum ai descrie conceptia ta personala despre moda in 2005?
34. Ce te-a impiedicat sa innebunesti?
35. Ce figura publica/celebritate ai admirat cel mai mult?
36. Ce eveniment politic te-a afectat cel mai tare?
37. Cine ti-a lipsit cel mai mult?
38. Care a fost cea mai grozava persoana nou intalnita?
39. Care a fost cea mai valoroasa lectie de viata invatata in 2005?
40. Cuvintele unui cantec care ar sintetiza cel mai bine cum a fost 2005 pentru tine.
Oferta… O reprofilare, ceva?!
Ziceam de un post mai serios… Da, daaa… ca v-ati uitat cam mult la ‘poji’.
Asadar, treaba asta care urmeaza a fi expusa in cateva randuri, ca sa nu va plictisesc dar prezentata bine, sper eu, ca sa va atraga atentia, are fo doua cuvinte cheie care incep cu ‘e’: ‘e-Learning‘ si ‘e-Portofolio’.
Bun… pana aici v-ati dat seama de la buclucasul ‘e’ ca e ceva legat de spatiul virtual mai precis de Internet, pe care l-am numit de multe ori ‘copil minune’ (Fat Frumos care crestea intr-un an, cat altii in 7, e minciuna pe langa reteaua asta imensa) si care ofera prin intermediul unor minti luminate, surse bune de informare si loc de publicare a propriilor idei.
Evident, toate au un inceput: o idee, un bob de mazare, un zid care trebuie spart, trecut sau caruia i se poate pune intr-un mod elegant, o usa. Da, stiu… uneori folosesc cam multe metafore :))
Deci, las bobul de mazare si zidurile putin mai spre margine si va pun in fata o idee care s-a nascut tocmai din nevoia de a facilita procesul de invatare [nah ca am dat-o pe bucati de lemn :))], de a aduna cat mai multe informatii din diferite domenii, intr-o biblioteca imensa (in cazul nostru, un server) si… mai ales din dorinta de a reduce stresul din ceea ce inseamna ‘publicarea de articole sau lucrari tiparite’ (nu mai alearga nimeni intre tipografii, nu se mai cauta bani pentru tiparire… etc). Toata treaba asta se face simplu, cu un computer conectat la internet.
O sa ma opresc deocamdata la ‘profesional’…
Ca sa le legati cat mai bine, o sa va trimit un pic la ‘procesul de la Lisabona‘ si o sa va ‘toc’ ca tehnologiile informatiei si comunicarii joaca un rol important in atingerea obiectivelor propuse in 2000, la Lisabona.
Nu peste mult timp se va pune accent din ce in ce mai mare pe portofoliul electronic al fiecarui individ. Asta inseamna ca tot ceea ce inseamna mijloc tehnic de comunicare ar trebui folosit in scopul evolutiei economice/ sociale/ educationale si normal… individuale [iar am dat-o in lemne :)].
Cu ce ma ajuta pe mine din punct de vedere profesional toata povestea asta? Pai… pe un site ca elgg.net, pot deveni membru al unor comunitati virtuale preocupate de o groaza de domenii.
Daca vreau sa invat, caut si gasesc.
Daca vreau sa contribui, public si asa am posibilitatea sa-mi alcatuiesc un portofoliul electronic. Ta-daaa!
Oare m-ati inteles? Daca da… pe cai, ca se filmeaza!
*si tot am scris mult
Am lipsit un pic mai mult decat de obicei. Nu, nu va ingrijorati. Dee vegheaza, ca FNI-ul :))
Intr-o saptamana s-a intamplat ca am ajuns si prin Bucuresti, incercand sa impusc cat mai multi iepuri dintr-un foc. Conjucturile au fost, evident, fericite… adica nu a murit nici un iepure, in schimb am vazut multi :))
Amalgam de minute, stari si culori. S-au adunat destule si e mai complicat sa le ordonez… dar nu imposibil. Pana atunci, foto:
Parcul de la Obor cu zapezi tinere…
Scoala centrala, Bucuresti (multumiri doamnei director care a lasat lentila sa luceasca pe coridoare si in curtea interioara)
…asta-i pana construiesc postul ala mai serios si ala mai ‘ne-serios’… 🙂
‘Bloggareala’ a inceput la mine din egoism: am vrut sa adun intr-un singur loc cam tot ce mi-a placut sau primit pe net si sa le impart cu prietenii. De asta, in mare parte, la inceput (asta pentru cei care n-au citit) acest blog era oarecum impersonal… mai putin poezia lu Sorescu (care a fost folosita pentru a ma caracteriza acum muuulti, multi ani…)
Cu manifestari de incurajare din partea cititorilor (mai mult de-ai casei) am continuat, si blogul asta a inceput sa-si contureze personalitatea. Apoi, niste prieteni mi-au spus ca prieteni de-ai lor citesc pe-aici si am facut schimb de link-uri. Asa am ajuns la Fabrica de jucarii…
Ia-ia! Stai asa, ca treaba e altfel… nici pe departe nu mai incape ‘egoism’ aici (cica oricum ‘depasisem o prima bariera a egoismului’, dupa cum spunea cineva). Si deja cu alta perspectiva asupra a ceea ce inseamna un blog, am ajuns din nou la Prinsea, Gabrielia, Troniu (‘din nou’, pentru ca am trecut acolo cu mult timp inainte de a aparea KeStii, cautand cu totul altceva) [mai fac o paranteza patrata aici si spun ca ‘blogging time’ a inceput sa se expandeze si sa caut (cu indrumatori de baza), raspunsul la intrebarea ‘Care-i treaba cu ‘blogul’?’]
Si s-a produs ‘The BIG BANG‘ 🙂 Muuuulti si muuuulte utile:
Am enumerat aici numai cateva instrumente pe care le folosesc si evident, au inceput sa-mi menajeze ochii, timpul, rabdarea si mai ales… curiozitatea.
Sa spun cate materiale utile am gasit pe bloguri? Nu le mai pot numara…
Sa spun cate minunatii am gasit? Muuuuuulte!
Sa mai spun ca pana si in virtual, am descoperit ca lumea e mica? Nu… 🙂
Aaaaaa!!! Ma tot intreaba lumea de unde si de ce ‘KeStii’.
A venit si timpul explicatiei (toate au o explicatie, nu-i asa?) pe care ‘o luati’, in functie de optiuni: una ar fi cuvantul ‘chestii’, dat cu gel si transformat in ‘kestii’ iar cealalta ar fi ‘ce stii’ (de asta si-a facut loc acolo ‘S mare de tipar’ si nu e doar ‘s mic de tipar’…)
Asa… si acum a venit timpul multumirilor dar n-o sa ma intind mult cu enumeratul si o sa spun cam asa: Bine ati venit celor noi pe KeStii, multumesc celor care ma incurajeaza si chiar imi mai trimit una-alta de publicat (prieteni sau nu, cunoscuti sau nu, vechi sau noi pe-aici), R&R (respect si recunostinta) si nu numai, celor care mi-au deschis ochii anul asta (se stiu ei care-s si cum is) si… ‘Traitzi!’ lu’ Ionut & Dan, de la care am auzit pentru prima data de ‘weblog’, care au ‘complotat’ si contribuit la proiectul ‘Umplem KeStii cu fotografii!’
Zic ca n-am uitat pe nimeni… 😉
Cei de la Google au facut o bucurie unora ca mine, cu auto-save… Am scris de vreo 3 ori acelasi e-mail pen’ ca s-a intrerupt curentul, pen’ ca s-a intamplat ceva ‘de rau’ la browser… si pen’ ca am tinut neaparat sa-l trimit.
Asa ca… scrieti cat vreti, in cat timp vreti… gmail vegheaza si salveaza!
Fiecare are gazele lui… ciudatenii pe care crede ca nu le mai are nimeni pe lumea asta. Si uite, ca ajungi sa cunosti o gramada de lume si descoperi ca stolul celuilalt e mai colorat, mai ciripitor sau daca sunt gaze, sunt mult mai bazaitoare…
Zilele curg intr-un mod cat se poate de normal (pentru tine) iar cei din jur, neinvatati cu tine se uita cam cas la modul de manifestare si la evolutia stolului din dotare. Se nasc genul de caracterizari:
– e cu pluta;
– ciudat sau freak (in functie de evaluator);
– dus(a);
– saracul/saraca [asta o scot cei care chiar nu inteleg deloc spiritul si traiesc intr-o normalitate numai si numai de ei stiuta :)]
Asadar, cam asa arata un insectar:
– spalat pe maini la intervale destul de scurte de timp;
– ordine si disciplina in mediile de stocare [sasete (casete), CD-uri, harduri] si nu numai;
– pixuri;
– compus cuvinte care sa contina cele trei litere de pe tablitele de inmatriculare ale masinilor [inainte de a fi literele… era la moda faza cu criteriile de divizibilitate :)];
– pus ceasul la sunat cu o ora inainte de momentul trezirii si bucuratul de inca o ora de somn;
– uitatul la ochii si mainile oamenilor…
