Pentru ca ploua pe aici si pentru ca am gasit o poezie, va dau si voua. Nu stiu cine a scris-o. Cu siguranta, nu eu :)). Imi aduceam aminte daca…

TOAMNA

Am tras sforile toamnei
şi-am scris strâmb, pe uşă,
inventar !!!

Acum,
hai să-mpărţim toamna
şi la partaj să luăm
o frunză tu, o frunză eu,
cinci vise tu, cinci vise eu
şi tăcerea,
apusul ţi-l las ţie.
Ploile le voi lua eu,
iar tu o să ai toate furtunile
stoarse de ultimele picături de vlagă.
Cu răsăriturile va fi mai greu.
Sigur ne vom târgui
ca-n piaţă.
Am să ţi le cedez, totuşi,
numa ca să-mi laşi mie
nopţile
şi toate neîmplinirile mele
de fiecare zi…

Cu mine se petrece
Ceva.
O viaţă de om.

* vreti, nu vreti… mie-mi place Sorescu

Aveam o poezie care nu ma lasa sa dorm
Si am trimis-o la tara,
La un bunic.

La urma am scris alta
Si i-am trimis-o mamei,
S-o pastreze-n pod.

Am mai scris dupa aceea vreo citeva
Si, cu stringere de inima, le-am incredintat rudelor
Care si-au dat cuvintul ca o sa aiba grija de ele.

Si, tot asa, pentru fiecare poezie noua,
S-a gasit cite un om care sa mi-o primeasca,
Pentru ca fiecare prieten al meu
Are la rindul sau un prieten,
Atit de bun incit sa-i incredinteze taina.

Asa ca nici eu nu mai stiu acum
Unde mi se afla cutare vers
Si, in caz ca ma calca hotii,
Oricit de mult m-ar schingiui,
Tot n-o sa le pot spune mai mult, decit
Ca ele sint la loc sigur,
In tara asta.

Niste grasane se uitau la mine
si atunci imi dau seama ca zambesc.
zambesc in masina 109 in drum spre slujba.
fireste impresie buna nu poate sa faca
un tinerel pletos care se uita pe geam si zambeste.
dar eu mi-am amintit de tine si, ca de obicei, am zambit.
e o reactie necontrolata.
m-am trezit dimineata incalcit in vise urate, cu jupuiri de viu,
cu andrele strabatindu-mi dantura
si mi-am amintit de orele de gramatica.
in masina pute-a maieuri si-a benzina
iar pe geam ce sa vezi? blocuri si iar blocuri.
am zambit si am ramas, cred, minute bune cu zambetul asta.
mi te-am amintit in tricoul galben, labartat
si eu tot in tricou, cam soios, cum am intrat la bulandra.
era antreul plin de gagici incotofenite
si tipi la costum…
noi parca eram picati de la Woodstock,
la scoala directorul m-a luat in primire si secretara
m-a amenintat
planta ornamentala neudata la timp mai ave
adoar un sfert din frunze
incercand sa stapanesc clasa
am simtit zambetul revenind atat de irezistibil,
incat a trebuit sa ma intorc cu fata la tabla.

* ca tot am invatat eu sa zambesc la monitor…
Aaaa! Si-n maxi-taxi… ba pe strada 🙂 Chiar si voua din ecranu’ asta color

Kumbaya, my Lord, Kumbaya!

Oh, Lord, Kumbaya!
Someone’s crying Lord, Kumbaya!
Someone’s singing Lord, Kumbaya!
Someone’s praying Lord, Kumbaya!
Someone’s happy Lord, Kumpaya!

Kumbaya, my Lord, Kumbaya!

sursa foto

Nu stiu ce am,
Ca nu dorm cand dorm
Nu stiu ce am,
Ca nu sunt treaz,
Cand stau de veghe.

Nu stiu ce am,
Ca nu ajung nicaieri,
Cand merg.

Nu stiu ce am,
Ca stand pe loc
Sunt, hat, departe.

Doamne, din ce fel de huma
M-ai luat in palmele tale calde
Si cu ce fel de saliva
Ai amestecat si-ai framantat huma-mi?

De nu stiu ce am
Ca exist,
Nu stiu ce am
Ca nu mai am nimic,
Decat pe Tine.

Am zarit lumina pe pamant
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti
Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari
Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul…
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.