Fragment din Micul Print de Antoine Saint Exupery

Atunci aparu vulpea.

- Buna ziua, zise vulpea.
– Buna ziua, raspunse politicos micul print, care se intoarse, dar nu vazu nimic.

- Sunt aici, zise vocea, sub pom, sub mar.
– Cine esti tu? zise micul print. Esti foarte draguta…
– Sunt o vulpe, zise vulpea.
– Vino sa te joci cu mine, ii propuse micul print. Sunt asa de trist…
– Nu pot sa ma joc cu tine, zise vulpea. Nu sunt domesticita.
– Ah! Pardon, zise micul print.

Dar dupa ce se gindi, adauga:

- Ce inseamna “domesticit”?
– Tu nu esti de pe aici, spuse vulpea, ce cauti tu?
– Caut oamenii, spuse micul print. Ce inseamna “a domestici”?
– Oamenii, spuse vulpea, au pusti si vineaza. E foarte neplacut. Dar cresc si pui de gaina. asta e singurul lor interes. Tu cauti pui?

- Nu, spuse micul print. Eu caut prieteni. Ce inseamna “a domestici”?
– E un lucru uitat de mult, spuse vulpea. inseamna “a crea legaturi…”
– A crea legaturi?
– Bineinteles, spuse vulpea. Tu nu esti deocamdata pentru mine decit un baietel care se aseamana perfect cu oricare altul dintr-o suta de mii de baietei. si eu nu am nevoie de tine. si nici tu nu ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decit o vulpe ca o suta de mii altele. Dar daca tu ma domesticesti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi pentru mine unic in lume. Eu voi fi pentru tine unica pe lume…
– Incep sa inteleg, zise micul print. Este o floare… cred ca ea m-a domesticit.
– E posibil, spuse vulpea. Pe Pamint se intimpla tot felul de lucruri…
– Oh! Asta nu e pe Pamint, spuse Micul print. Vulpea paru foarte intrigata:
– Pe o alta planeta?
– Da.
– Exista vinatori pe planeta aceea?
– Nu.
– Suna interesant. Dar pui?
– Nu.
– Nimic nu este perfect, suspina vulpea. Dar reveni la ideea sa:

- Viata mea e monotona. Eu vinez pui, oamenii ma vineaza pe mine. Toti puii se aseamana si toti oamenii sunt la fel. Deci ma cam plictisesc. Dar daca tu ma domesticesti, viata mea va fi cu totul alta, luminoasa. As cunoaste un zgomot de pas care va fi diferit de celelalte. Ceilalti pasi ma fac sa intru sub pamint. Al tau ma va chema afara, ca o muzica. si inca ceva! Priveste, vezi acolo cimpurile cu griu? Eu nu maninc piine. Griul este inutil pentru mine. Cimpurile de griu nu inseamna nimic pentru mine. si asta e trist! Dar tu ai parul blond, aurit. Atunci cind tu ma vei fi domesticit va fi minunat. Griul, care este auriu, imi va aminti de tine. si imi va placea zgomotul vintului prin griu…

Vulpea tacu si il privi indelung pe micul print:

- Te rog… domesticeste-ma! spuse ea.
– As vrea mult, raspunse micul print, dar nu am prea mult timp. Am de gasit prieteni si multe lucruri de cunoscut.
– Nu cunosti decit lucrurile pe care le domesticesti, spuse vulpea. Oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic. Ei cumpara de la negustori lucruri facute de-a gata. Dar cum nu exista negustori care sa vinda prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Daca vrei un prieten, domesticeste-ma.
– Ce trebuie facut? spuse micul print.
– Trebuie sa fii foarte rabdator, raspunse vulpea. Te vei aseza mai intii ceva mai departe de mine, cam asa, in iarba. Te voi privi cu coada ochiului si tu nu vei zice nimic. Vorbirea e izvor de neintelegeri. Dar in fiecare zi te vei putea aseza ceva mai aproape…
– A doua zi micul print reveni.

- Ar fi fost mai bine sa fi revenit la aceeasi ora, spuse vulpea. Daca vii, de exemplu, la ora patru dupa-amiaza, voi incepe sa fiu fericita de la ora trei chiar. Cu cit timpul va trece, cu atit voi fi mai fericita. La ora patru voi fi agitata si nelinistita; voi descoperi fericirea! Dar daca vii fara nici o socoteala, nu voi sti la ce ora sa imi pregatesc inima… trebuie ritualuri.
– Ce este un ritual? zise micul print.
– E ceva cu totul uitat, spuse vulpea. Este ceva care face ca o zi sa fie diferita de alte zile, o ora de alte ore. Exista un ritual, spre exemplu, la vinatorii mei. Ei danseaza joia cu fetele din sat. Atunci joia este o zi minunata! Ma duc sa ma plimb pina in vii. Daca vinatorii ar dansa nu se stie cind, zilele ar fi toate la fel si eu nu as avea deloc vacanta.

Astfel, micul print o domestici pe vulpe. Dar o data si o data, ora plecarii fu aproape:

- Ah! facu vulpea… voi plinge.
– E vina ta, zise micul print, eu nu ti-as fi dorit raul, dar tu ai vrut sa te domesticesc…
– Bineinteles, spuse vulpea.
– Dar tu o sa plingi! zise micul print.
– Bineinteles, raspunse vulpea.
– Atunci nu cistigi nimic din asta!
– Ba cistig, zise vulpea, gindeste-te la culoarea griului.

Apoi adauga:

- Mergi sa revezi trandafirii. Vei intelege ca al tau este unic pe lume. Vei reveni sa imi spui adio, iar eu iti voi face cadou un secret.

Micul print pleca sa revada trandafirii.

- Voi nu sunteti deloc la fel ca trandafirul meu, voi nu reprezentati nimic pentru mine, spuse el. Nimeni nu v-a domesticit si nici voi nu ati domesticit pe nimeni. Voi sunteti precum era vulpea mea. Nu era decit o vulpe ca oricare alta dintr-o suta de mii. Dar eu mi-am facut-o prietena si acum este unica in lume.

Trandafirii erau stinjeniti.

- Voi sunteti frumosi, dar sunteti goi de intelesuri, le mai spuse. Nu e nici un motiv sa mori pentru voi. Bineinteles, pentru un trecator obisnuit, trandafirul meu este la fel ca voi. Dar el singur este mai important decit voi toti la un loc, pentru ca el este cel pe care l-am udat. Pentru ca el este cel pe care l-am adapostit cu paravanul. Pentru ca el este cel caruia i-am omorat omizile (in afara de doua-trei cit sa aiba si fluturi). Pentru ca el este cel pe care l-am ascultat plingindu-se, ori laudindu-se, ori, uneori, chiar tacind. Pentru ca este trandafirul meu.

Apoi reveni la vulpe:

- Adio, ii spuse el…
– Adio, spuse vulpea. Iata secretul meu. Este foarte simplu: nu vezi bine decit cu inima. Ceea ce este important nu se arata ochilor.
– Ceea ce este important nu se arata ochilor, repeta micul print, ca sa isi aduca aminte.
– Timpul pe care l-ai petrecut cu trandafirul tau il face atit de important.
– Timpul pe care l-am petrecut cu trandafirul meu… repeta micul print, ca sa isi aduca aminte.
– Oamenii au uitat acest adevar, zise vulpea. Dar tu nu trebuie sa uiti. Esti raspunzator de tot ceea ce ti-ai apropiat, de tot ceea ce ai domesticit. Esti raspunzator de trandafirul tau…
– Sunt raspunzator de trandafirul meu… repeta micul print, ca sa-si aduca aminte.

6 thoughts on “Fragment din Micul Print de Antoine Saint Exupery

  1. Dee

    in sfarsit s-a postat ceva aici. ma gandeam ca nu are lumea rabdare sa mai citeasca. ca sa nu spun ca toata cartea e… la fel

  2. roxy ingeras

    va salva eroul nostru si o printzesa in final? [:x]

    e chiar dragutza cartea:*

    placuta pt oamenii de toate varstele;)

  3. Maria

    foarte frumoasa povestea micului print.
    din aceasi categorie – carti pt copiii ce sunt oameni mari acum- recomand Cartea cu jucarii a lui Tudor Arghezi.

  4. Pingback: Despre cum se poate iubi neiubind | MWB

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>