Sunt atat da fericit astazi,
de parca mi-as lua la revedere da la viata
de parca mi-as baga in inima un mar ca sa nu mai bata ci sa stea dracului –
ca sa pot sa ma apropii de tine si sa-ti spun :
– Mai, ti-o fi sete
ia si tu si musca un mar!
KeStii
Ezact … si “vine o pasare mare care oua pe cer luna”! Si … aceeasi rutina! Ne e foame … bem o tarie, ne e sete … muscam un mar, suntem obositi … dormim cele 10 minute esentiale, dormim … cele 7-8 ore de somn pentru un om normal si parca am mai dormi o viata pentru a fi odihniti! Pfff …
Same routine:))
Nu stiu cu ce ochi vedeti voi poezia asta… da’ eu o vad numa’ purpuriu si asa mi-as da inima-mar sau marul-inima la mancat… cuiva, sa-si astampere setea!
Sa nu se transforme in marul discordiei.
Ai grija:)
buna buna chestia asta 🙂
Daca s-ar transforma in marul discordiei, atunci sa-l facem compot si sa-l mancam la iarna!
Cu ala… cu… marul Albei ca Zapada e cam nasol. 🙂
aha, fruct de suflet.
🙂
incerc sa-l feliez acum, fiecare cu partea lui de mar. sau ma fac pom si dau mai multe acum toamna?
treaba e ca mor de sete. bine, nu in sens propriu. se aduna mere, si facem o excursie la munte…
mergem cu cosuletu’
Si atunci… fiecare cu soiul lui de mar
ne, le amestecam si le compotizam aromele, sa fie livada diversificata.
voi imi faceti pofta de mere… brb
hmmmm..ca tot veni vorba, am sa pap si eu la micul dejun unul mare si frumos:)
Sa`i fac in ciuda Albei ca Zapada..:)
na apoi trebe mare grija cu maru asta ca poate il dam cuiva care in loc sa’l manance il otraveshte.shi atunci , vorba profului meu d romaa”ai puso!”…avetzi grija cui datzi maru copilashi…sau de la cine’l primitzi:*