Dragilor dragi… am impus de cateva luni un anumit stil acestui blog. O fi el mai rautacios uneori dar nu e cu intentii rele, in nici un caz. E doar ironic pe alocuri, la fel ca precipitatiile. 🙂
Mi s-a spus sa scriu… Eu am scris, scriu si voi mai scrie in continuare ‘megi intregi’ despre unele si altele… Dar (aici e necesar un ‘dar’) ideea acestul blog este sa aduca, asa, un zambet fiecaruia dintre voi si nu tot ce scriu eu despre unele si altele poate produce zambete. Si tocmai am rupt firul cu ceea ce scriu acum. Eroare in sistem, eroare in sistem!!! Eh, revenim noi la normal. Era cazul si locul unei motivatii (mai ales ca au inceput sa vina din ce in ce mai multi oameni), sa va povestesc cum sta treaba cu ce fac eu aici, printre picaturi si de ce continui.
Aaaaa!!! Mai ‘egzista’ o explicatie la ceea ce fac acum. Trebuia scris un gand in acest blog, in economic-istorica zi (care este chiar asta de azi), in care am trecut la leii grei (da’ care-s mai mici) si sa va povestesc cum trebuia sa platesc niste afise (1.800.000 lei vechi, ca n-am auzit pe cineva sa spuna ca-s usori). Trebile au stat cam asa:
– 180, spune tipul care urma sa-mi ia banii si-mi intinde bonul de casa.
– Ar fi bine sa fie asa, zic eu zambind si uitandu-ma exact prin mijlocul lentilelor ochelarilor lui.
– Da… e chiar 180 de lei si zambeste.
Atunci, rotita aia ruginita s-a miscat, s-a aprins beculetul si s-a produs inevitabila luminare (pe care m-am abtinut s-o insotesc cu palma peste frunte si mult iubita mea replica ‘Daaaaaaaaaaaa….’)
– Leu greu!!! Da dom’le, uitasem!
Ii dau omului 1.800.000 lei… da’ vechi. Radeam numarandu-i…
‘Ce de treaba poti fi! Omul ti-a cerut 180 si tu ii dai 1.800.000’, imi spune piticutul ala, trezit de zgomotul rotitei si de beculetul aprins…
‘Macar asa puteam spune ca suntem milionari! Am pierdut si sansa asta!’ :))
Il las pe piticut sa vorbeasca in continuare si inchei cu intrebarea pe care am auzit-o aseara in maxili-taxili, cu care merg spre casa, intrebare ca de la copil curios, la mama obosita dupa o zi de munca:
‘- Mama, dar cand o sa se treaca de la leul nou la leul vechi?’
Sanatate!!!
