Dragi copii, pasarile calatoare isi mai trag din cand in cand sufletul in lungul lor drum spre tarile calde… E o bucurie sa le vezi cum zboara in stoluri! Aceste minunate pasari nu ofera surprize, decat daca ajung sa cada rapuse de curentul puternic… curentul de aer (la ala ma refer).
Acest lucru ti-e dat sa-l vezi foarte rar in viata, asemenea eclipselor…

Priviti si bucurati-va!

Drept dovada ca exista, le puteti admira si primavara, in Brasov! Multumiri cui le-a trimis, pentru a confirma ca aceste pasari ‘se egzista’, ‘se afla’, sunt… si care ne demonstreaza ca inainte de a ajunge la noi, pasarile calatoare trec si pe la poalele Tampei!

Uite alte pasarele! Astea tre sa fie din alta tara! [a treia modificare la acest post 🙂 multumita cititorilor ;)]

In fiecare zi treci pe langa copaci. Le vezi numai trunchiurile, pentru ca-s mult mai mari decat tine, unii chiar mai batrani si nu indraznesti sa-ti ridici ochii spre bratele si fruntea lor.

Asa… Din cauza asta nu stii cum ii cheama. Si totusi, treci in fiecare zi pe langa ei. Uneori, urmarindu-ti varfurile pantofilor, dai de frunze. Frunzele lor. Atunci iti amintesti ca ala e stejarul pe langa care treci in fiecare dimineata, aia sunt teii (pe care ii astepti sa infloreasca si atat) sub care este o banca, ala e ciresul (la care ce-i drept, te-ai uitat in vara, atunci cand avea beculete rosii comestibile), asta e castanul de la capatul aleii…

Trebuie sa vina si toamna asta din cand in cand, ca sa stii cu cine mai imparti soarele, cui ii dai tu sa respire si cine iti da tie sa respiri.

Dupa ce iti faci gramezi mari de frunze si te arunci, de nebun… pana te faci una frunzele, te uiti la cer si la bratele lor, ale copacilor, din ce in ce mai goale si parca ti se face dor sa le vezi imbracate-n verde. Dar ei se duc la culcare chiar daca tu nu vrei… si o sa se trezeasca pe la primavara.

Ssssshhh! Copacii se duc sa faca nani!

…isi pot improviza un pat acolo, deasupra retelei de tevi cu apa calda. Iarna, locul lor e luat de caini.